întemeiere sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 234/38 / Pl: ~ri / E: întemeia] 1 Punere a temeliei unei clădiri Si: întemeiat¹ (1). 2 Înființare a unui stat, a unei instituții etc. Si: întemeiat¹ (2). 3 (Rar) Zidire. 4 Întărire. 5-6 Binecuvântare (a tinerilor căsătoriți) Si: întemeiat¹ (5-6). 7 Consolidare. 8 (Mil; înv) Apărare. 9 Îngrijire a unei culturi, plantații etc. Si: întemeiat¹ (9). 10 Confirmare a unui act Si: întemeiat¹ (10). 11 Stabilire într-un loc Si: întemeiat¹ (11). 12 Înrădăcinare (1). 13 (Înv) împuternicire. 14 Instituire. 15 (Înv; îlav) Cu ~ Cu siguranță.