ÎNSĂNĂTOȘI, însănătoșez, vb. IV. Refl. A se face sănătos, a se vindeca de o boală. După ce se însănătoși, dete o masă mare. ISPIRESCU, L. 158. ◊ Tranz. Fig. Încercarea guvernanților din țările capitaliste de a însănătoși economia națională cu ajutorul unor așa-zise «impulsuri exterioare», ca de pildă «ajutorul» străin, a dat greș. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 6/2. – Variantă: însănătoșa (NEGRUZZI, S. I 161, ȘEZ. VIII 29) vb. I.