Definiția cu ID-ul 921670:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNRÎURI, înrîuresc, vb. IV. Tranz. A exercita o influență, a influența. Eram și eu înrîurit de sfiala îngrijorată a celorlalți. CAMIL PETRESCU, U. N. 28. Seninătatea gravă a Sașei se întunecase în umbra unei melancolii dureroase, ce părea că înrîurește deopotrivă pe toți dimprejur. D. ZAMFIRESCU, R. 11. ◊ Intranz. Legături de rudenie și prestigiul ce dă o mare avere înrîuresc asupra societății lipsită de principii de moralitate. BOLINTINEANU, O. 432. Prefacerile înrîureau în ființa... politică sau morală [a națiunilor]. NEGRUZZI, S. I 200.