ÎNJUMĂTĂȚI, înjumătățesc, vb. IV. Tranz. A împărți, a tăia, a desface în două; p. ext. a reduce la jumătate, a diminua. Ciuma... a înjumătățit oamenii satului. BOGZA, C. O. 297. Ciudat mod de favorizare, acesta de a-mi înjumătăți partea cuvenită. CAMIL PETRESCU, U. N. 36. – Variantă: (popular) jumătăți (TEODORESCU, P. P. 664) vb. IV.