Definiția cu ID-ul 920420:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCRÎNCENA, pers. 3 încrîncenă, vb. I. Refl. (Despre ființe în general sau numai despre anumite părți ale corpului) A se contracta, a se înfiora (de frică, de scîrbă, de mînie). De cîte ori dascălul Pamfil cetește în gromovnic că iar are să fie zavistie mare și tăiere și războaie între împărați, mi se încrîncenă inima și n-am somn. SADOVEANU, F. J. 59. ◊ Tranz. Un nod greu îi încrîncenă grumazul. CAMILAR, T. 46. – Prez. ind. și: încrîncenez (DEȘLIU, M. 13). – Variante: crîncena (C. PETRESCU, Î. II 8), încrîncina (CREANGĂ, P. 77) vb. I.