ÎNCÎT conj. (Cu sens consecutiv) De, că, atît de mult că, în așa măsură că. Baba... începu a trînti și-a plesni prin casă, încît biata noră... trebui să se scoale. CREANGĂ, P. 7. Soarele... stătu pe loc, încît trei zile n-a fost noapte. EMINESCU, N. 4. ◊ (În corelație cu «într-atît», «atît», «așa», «astfel») Vorbi astfel, încît robi toate inimile. ISPIRESCU, L. 39. S-a făcut în casă o duhoare așa de grozavă, încît bărbatul pe loc s-a trezit. CREANGĂ, P. 88. Fizicul lui sufere într-atît, încît pare că e un bătrîn trecut! NEGRUZZI, S. I 41.