ÎNȘEUA, înșeuez, vb. I. Tranz. (Cu privire la animale de călărie) A pune șaua; a înșela². Și-n grajd de piatră că intra... Pe murgul că-nșeua. TEODORESCU, P. P. 433. (Cu pronunțare regională) Atuncea i-au zis căluțul:... mă-nșăuază bine, pune-mi frîul în gură și apoi sui-te pe mine. SBIERA, P. 62. Ș-un cal iute-mi înșăuați, Puneți șaua bărbătește, Să încalec voinicește! ALECSANDRI, P. P. 59.