împrumut [At: PSALT. SCH. 368 / V: (înv) ~rom~ av, sn, (îvp) ~ă sf / Pl: ~uri / E: ml *in promutuum] 1-2 sn (Oferire cuiva sau) luare de la cineva pentru un anumit interval de timp a unui bun care urmează să fie restituit ulterior Si: împrumutare (1-2), împrumutat¹ (1-2), (înv) împrumutătură (1-2). 3-6 sn (Ccr) (Obiect sau) sumă de bani care (se dă cuiva sau) se ia de la cineva pentru un anumit interval de timp, urmând să fie restituit(ă) ulterior. 7 sn (Îs) ~ de stat Operație de atragere în circuitul bugetar a diverselor resurse bănești, care se realizează prin emiterea de obligații. 8 sn (Ccr; îas) Obligație emisă de stat pentru atragerea resurselor bănești. 9 sn (Lin) Cuvânt, construcție lexicală etc. luată din altă limbă. 10-11 sn (Îlv) A da (sau a lua, a cere) cu ~ A împrumuta (1-2). 12 sn (Îla) De ~ Care este luat cu împrumut (2) de la cineva. 13 sn (Îal; fig) Imitat. 14 sn (Muz; îs) Acorduri de ~ Acorduri străine tonalității, care însă, din cauză că nu se rezolvă în tonica tonalității căreia îi aparține, nu produc modulație. 15 sn (Îe) A fî ca (sau a părea) de ~ A nu i se potrivi ceva cuiva. 16 sn (Înv; îc) ~-deator (sau dătătoriu) Persoană care dă ceva cu împrumut Si: împrumutător. 17 av (Înv) Cu condiția de a restitui după un anumit interval de timp și în anumite condiții tot ceea ce a fost primit ca împrumut (2).