împărțit², ~ă a [At: VARLAAM, C. 299 / Pl: ~iți, ~e / E: împărți] 1 (Înv) Separat. 2 (Jur; înv) Divorțat. 3 (Înv; d. o femeie) Părăsit. 4 (Înv; d. nuntă) Anulat. 5 (Înv) Îndepărtat de cineva. 6 (Înv) Scos dintr-o mulțime Si: izolat. 7 Desfăcut în părți. 8-9 (Jur; înv; d. avere) Divizat în două sau mai multe părți și distribuit (creditorilor sau) moștenitorilor. 10 (Jur; înv; d. un copil) Eliberat de sub tutela părintească. 11 (Rar) Clasificat. 12 (Mat; îoc înmulțit) Divizat. 13 (Tip; d. litere) Așezat, după tipărire, la locul respectiv în casă (38). 14 Distribuit. 15 Împrăștiat. 16 Împărtășit. 17 Transmis cuiva. 18 (Pop) Predestinat.