ÎMBĂRBĂTARE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a îmbărbăta; încurajare, însuflețire. Ion vorbi pe drum cuvinte de îmbărbătare și de alinare. DUMITRIU, N. 155. Încep să-i spun cuvinte de îmbărbătare. SAHIA, N. 118. Căutau o privire de îmbărbătare, o mînă de mîngîiere pe obrajii lor dogoriți de fierbințeală. MIRONESCU, S. A. 123.