2 intrări

2 definiții

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OFENSA vb. 1. v. jigni. 2. v. supăra.

Intrare: ofensa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ofensa
  • ofensare
  • ofensat
  • ofensatu‑
  • ofensând
  • ofensându‑
singular plural
  • ofensea
  • ofensați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ofensez
(să)
  • ofensez
  • ofensam
  • ofensai
  • ofensasem
a II-a (tu)
  • ofensezi
(să)
  • ofensezi
  • ofensai
  • ofensași
  • ofensaseși
a III-a (el, ea)
  • ofensea
(să)
  • ofenseze
  • ofensa
  • ofensă
  • ofensase
plural I (noi)
  • ofensăm
(să)
  • ofensăm
  • ofensam
  • ofensarăm
  • ofensaserăm
  • ofensasem
a II-a (voi)
  • ofensați
(să)
  • ofensați
  • ofensați
  • ofensarăți
  • ofensaserăți
  • ofensaseți
a III-a (ei, ele)
  • ofensea
(să)
  • ofenseze
  • ofensau
  • ofensa
  • ofensaseră
ofansa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ofensă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofensă
  • ofensa
plural
  • ofense
  • ofensele
genitiv-dativ singular
  • ofense
  • ofensei
plural
  • ofense
  • ofenselor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)