2 intrări

O definiție

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLAR ~ă (~i, ~e) 1) (despre imagini) Care se vede bine. 2) (despre aer, cer) Prin care se distinge bine. 3) (despre sunete, voce) Care se aude bine; care răsună distinct; deslușit. 4) (despre lichide) Care este limpede; transparent. 5) (despre idei, gânduri etc.) Care este ușor de înțeles; ușor de identificat. Semne ~e de boală. /<lat. clarus, fr. claire

Intrare: clar
clar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clar
  • clarul
  • claru‑
  • cla
  • clara
plural
  • clari
  • clarii
  • clare
  • clarele
genitiv-dativ singular
  • clar
  • clarului
  • clare
  • clarei
plural
  • clari
  • clarilor
  • clare
  • clarelor
vocativ singular
plural
Intrare: clarobscur (adj.)
clarobscur1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clarobscur
  • clarobscurul
  • clarobscuru‑
  • clarobscu
  • clarobscura
plural
  • clarobscuri
  • clarobscurii
  • clarobscure
  • clarobscurele
genitiv-dativ singular
  • clarobscur
  • clarobscurului
  • clarobscure
  • clarobscurei
plural
  • clarobscuri
  • clarobscurilor
  • clarobscure
  • clarobscurelor
vocativ singular
plural
clar-obscur adjectiv
adjectiv compus
Surse flexiune: IVO-III
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clar-obscur
  • clar-obscurul
  • clar-obscu
  • clar-obscura
plural
  • clar-obscuri
  • clar-obscurii
  • clar-obscure
  • clar-obscurele
genitiv-dativ singular
  • clar-obscur
  • clar-obscurului
  • clar-obscure
  • clar-obscurei
plural
  • clar-obscuri
  • clar-obscurilor
  • clar-obscure
  • clar-obscurelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)