10 definiții pentru oreion


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OREIÓN, (2) oreioane, s. n. 1. Boală contagioasă și epidemică de natură virotică, frecventă la copii, care se manifestă prin febră și prin inflamarea glandelor parotide. 2. (La pl.) Cazuri de oreion (1). [Pr.: -re-ion] – Din fr. oreillons.

OREIÓN, oreioane, s. n. Boală contagioasă și epidemică de natură virotică, frecventă la copii, care se manifestă prin febră și prin inflamarea glandelor salivare parotide. [Pr.: -re-ion] – Din fr. oreillons.

OREIÓN s. n. sg. Boală contagioasă și epidemică obișnuită la copii, care se manifestă prin inflamarea glandei parotide.

OREIÓN s.n. Boală infecțioasă epidemică, manifestată prin inflamarea glandei parotide. [Pron. -re-ion. / < fr. oreillons].

OREIÓN s. n. parotidită epidermică. (< fr. oreillon)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oreión s. n., (cazuri) pl. oreioáne

oreión s. n. (sil. -re-ion), pl. oreioáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OREIÓN s. (MED.) parotidită epidemică.

OREION s. (MED.) parotidită epidemică.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OREIÓN (< fr.) s. n. Maladie infecțioasă, contagioasă și epidemică, provocată de un virus, frecventă, mai ales, la copii. Are o perioadă de incubație de 12-26 zile și se manifestă prin inflamarea dureroasă a glandelor parotide și febră. Transmiterea de face prin contact direct cu bolnavul sau cu obiecte contaminate cu secreții nazofaringiene ale acestuia. La adulți, boala se poate complica (orhită urliană), ducând la atrofie testiculară. Sin. parotidită epidemică.

Intrare: oreion
  • silabație: o-re-ion
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oreion
  • oreionul
  • oreionu‑
plural
  • oreioane
  • oreioanele
genitiv-dativ singular
  • oreion
  • oreionului
plural
  • oreioane
  • oreioanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oreion

  • 1. (numai) singular Boală contagioasă și epidemică de natură virotică, frecventă la copii, care se manifestă prin febră și prin inflamarea glandelor parotide; parotidită epidemică.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. (la) plural Cazuri de oreion.
    surse: DEX '09

etimologie: