2 intrări

O definiție

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PREPOZIȚIONALIZARE s. f. (< prepoziționaliza < prepozițional + suf. -iza): trecere – conversiune (convertire) – a unui adverb, substantiv, adjectiv, participiu sau gerunziu la prepoziție. Astfel: deasupra, dedesubtul, înaintea, înapoia, dinaintea, dinapoia, îndărătul, dindărătul, împrejurul, împotriva, ca, cât, decât, asemenea și aidoma sunt prepoziții provenite din adverbe cu sau fără articol hotărât enclitic („...ridică deasupra oilor toiegelul alb” – M. Sadoveanu; „...în același timp îl sugruma și o furie mare împotriva comandantului” – L. Rebreanu; „...abătea grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, dinaintea ușii” – Ion Creangă; „Asemeni atâtor călători care străbat Țara de Sus, le-am văzut și eu” – Geo Bogza; „Datorită acestei activități câmpia... poartă pe întinsul ei o așezare omenească” – idem; „Și Irinuca avea o cocioabă veche de bârne cu fereștile cât palma” – Ion Creangă; „Am decretat tricolorul ca steag național” – Camil Petrescu); grație și mulțumită sunt provenite de la substantive („Grație ei i-a revenit inspirația poetică” – L. Rebreanu); conform, contrar și drept sunt provenite de la adjective („Și alese drept profesor pe verișorul ei” – V. Alecsandri; „A procedat conform directivelor”); datorită și potrivit sunt provenite de la participii („Potrivit legilor în vigoare, nu are dreptul la alocație”; „Datorită lor, n-a putut ajunge la timp”); exceptând și privind sunt provenite de la gerunzii („Am adus totul exceptând binoclul”; „Am citit hotărârea privind economiile de carburanți”).

Intrare: prepoziționalizare
prepoziționalizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prepoziționalizare
  • prepoziționalizarea
plural
  • prepoziționalizări
  • prepoziționalizările
genitiv-dativ singular
  • prepoziționalizări
  • prepoziționalizării
plural
  • prepoziționalizări
  • prepoziționalizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: prepoziționaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prepoziționaliza
  • prepoziționalizare
  • prepoziționalizat
  • prepoziționalizatu‑
  • prepoziționalizând
  • prepoziționalizându‑
singular plural
  • prepoziționalizea
  • prepoziționalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prepoziționalizez
(să)
  • prepoziționalizez
  • prepoziționalizam
  • prepoziționalizai
  • prepoziționalizasem
a II-a (tu)
  • prepoziționalizezi
(să)
  • prepoziționalizezi
  • prepoziționalizai
  • prepoziționalizași
  • prepoziționalizaseși
a III-a (el, ea)
  • prepoziționalizea
(să)
  • prepoziționalizeze
  • prepoziționaliza
  • prepoziționaliză
  • prepoziționalizase
plural I (noi)
  • prepoziționalizăm
(să)
  • prepoziționalizăm
  • prepoziționalizam
  • prepoziționalizarăm
  • prepoziționalizaserăm
  • prepoziționalizasem
a II-a (voi)
  • prepoziționalizați
(să)
  • prepoziționalizați
  • prepoziționalizați
  • prepoziționalizarăți
  • prepoziționalizaserăți
  • prepoziționalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • prepoziționalizea
(să)
  • prepoziționalizeze
  • prepoziționalizau
  • prepoziționaliza
  • prepoziționalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)