FRAZEOLOGIE s. f. (< fr. phraseologie, cf. gr. phrasis „frază” + logos „vorbire”): 1. fel, manieră de a construi frazele, proprie unei anumite limbi sau unui anumit scriitor. 2. vorbire goală, fără conținut, pălăvrăgeală. 3. disciplină care se ocupă cu studiul grupurilor (unităților) frazeologice opuse îmbinărilor libere de cuvinte. Ea ține atât de vocabular, cât și de sintaxă. F. limbii române contemporane s-a îmbogățit mai ales prin calchierea unor modele franțuzești și rusești.