CONVERSIUNE (CONVERTIRE) s. f. (cf. fr., engl. conversion, lat. conversio): schimbare a clasei lexico-gramaticale a unui cuvânt, a valorii sale lexicale și gramaticale (a caracteristicilor lexicale, morfologice și sintactice); trecere a unui cuvânt de la o clasă de cuvinte la altă clasă de cuvinte prin modificarea (sau nemodificarea) formei, prin schimbarea (sau neschimbarea) sensului, prin schimbarea clasei morfologice și a funcțiilor sintactice. Se mai numește și derivare improprie (v. derivare), mai ales în cazul substantivării adjectivului și adverbului, deoarece presupune trecerea unui cuvânt-bază, stabil în clasa din care face parte, la altă clasă, cu ajutorul unui formativ (formant) – articol sau alt determinativ – și al reorganizării sintagmatice a enunțului. C. este unul din cele trei mijloace (modalități) interne de formare a cuvintelor în limba română (alături de derivare și compunere). Ea îmbracă mai multe aspecte: adjectivare (adjectivizare), adverbializare, conjuncționalizare, prepoziționalizare și substantivare (substantivizare). v. toate aceste noțiuni.

CONVERSIE s. f. (cf. fr., engl. conversion, lat. conversie): variantă a termenului conversiune (v.).