2 intrări

O definiție

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COMPUNERE s. f. (< compune < lat. compunere, cf. fr. composer): procedeu de formare a cuvintelor care constă în combinarea a două sau mai multe cuvinte-bază, cu sau fără intervenția formativelor (formanților), în vederea obținerii unui cuvânt nou. ◊ ~ prin subordonare: (atributivă, completivă și circumstanțială; paratactică și joncțională): botgros, iarbă-mare, Valea Călugărească, Almașul Mare, bună-cuviință, bunăvoință, rea-credință, calea-robilor, floarea-soarelui, Gura-Ocniței, Vatra-Dornei, Târgu-Jiu, Drobeta-Turnu Severin, apă-de-plumb, floare-de-colț, ridiche-de-lună, Baia-de-Aramă, Sâmbăta-de-Jos, fluieră-vânt, încurcă-lume, gură-cască, ducă-se-pe pustii, vino-ncoace, scump-la-tărâțe, lasă-mă-să-te-las, du-te-vino, ucigă-l-toaca, soare-apune, roșu-închis, gri-bleu, bunăvoie, binefăcător, clarvăzător, atotputernic, treisprezece, douăzeci etc. ◊ ~ prin coordonare (paratactică și joncțională): pușcă-mitralieră, zi-muncă, mobilă-tip, locotenent-colonel, general-maior, artist-cetățean, social-economic, economico-social, democrat-revoluționar, sud-american, româno-francez, franco-român, București-Nord, Ploiești-Sud, Sângeorz-Băi, Techirghiol-Sat, de pe la, treizeci și cinci, optzeci și doi etc. ◊ ~ prin abreviere: C.F.R. (Căile Ferate Române), O.N.T. (Oficiul Național de Turism), SANEPID (Serviciul anti-epidemic) etc.

Intrare: compunere
compunere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compunere
  • compunerea
plural
  • compuneri
  • compunerile
genitiv-dativ singular
  • compuneri
  • compunerii
plural
  • compuneri
  • compunerilor
vocativ singular
plural
Intrare: compune
verb (VT637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • compune
  • compunere
  • compus
  • compusu‑
  • compunând
  • compunându‑
singular plural
  • compune
  • compuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • compun
(să)
  • compun
  • compuneam
  • compusei
  • compusesem
a II-a (tu)
  • compui
(să)
  • compui
  • compuneai
  • compuseși
  • compuseseși
a III-a (el, ea)
  • compune
(să)
  • compu
  • compuie
  • compunea
  • compuse
  • compusese
plural I (noi)
  • compunem
(să)
  • compunem
  • compuneam
  • compuserăm
  • compuseserăm
  • compusesem
a II-a (voi)
  • compuneți
(să)
  • compuneți
  • compuneați
  • compuserăți
  • compuseserăți
  • compuseseți
a III-a (ei, ele)
  • compun
(să)
  • compu
  • compuie
  • compuneau
  • compuseră
  • compuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)