VIOLA L., PANSELE, VIOLETE, TOPORAȘI, VIORELE, fam. Violaceae. Gen originar din Africa, America, Asia, Australia, Europa, Noua Zeelandă, peste 150 specii, anuale, bienale sau perene, erbacee sau semilemnoase. Frunze alterne sau radicale, lung-pețiolate, ovate sau cordiforme, cu stipele. Flori solitare, rar cîte 2, în axa frunzei, 5 sepale, un apendice la bază, 5 petale, cea dedesubt mai mare decît celelalte purtînd un pinten, 5 stamine. Fruct, capsulă.

Viola alba Besser. Specie care înflorește primăvara. Flori albe sau violete, parfumate. Pedunculi cu 2 frunze. Fruct, capsulă globuloasă, pubescentă. Frunze persistente, ascuțit-cordiforme, pubescente. Stoloni lungi fără rădăcini.

Viola biflora L. Specie care înflorește vara. Flori galbene, mici, pendente, 5 sepale liniare, ascuțite, 5 petale invers-ovate, petala inferioară cu striațiuni maro-închis. Frunze lat-reniforme, rotunjite, crenat-serate, pețiolate și cu stipele ovate sau lanceolate, întregi. Plantă erbacee, perenă, mică, tulpina deseori cu 2 frunze și cu 1-2 flori, rizom lung, tîrîtor.

Viola canina L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori violete-închis sau deschis, cu pinten alb sau galben, nemirositoare, 5 sepale persistente, ovat-lanceolate, ascuțite, 5 petale, 2 îndreptate în sus, 3 în jos, cea inferioară continuîndu-se în pinten, 5 stamine. Frunzele radicale lipsesc, cele caulinare lat-ovate, lung-pețiolate, pieloase, acute sau obtuze, glabre, cu stipele îngust-lanceolate, dentate sau franjurate. Capsulă obtuză. Plantă slab-pubescentă sau glabră, tulpină foliată.

Viola cornuta L. Specie care înflorește vara. Flori violete, lungi pînă la 4 cm, dispuse terminal, pe un peduncul așezat la subsuoara frunzelor, lung pînă la 12 cm, glabru. Frunze oblong-ovate, dentate pe margine, glabre, cu pețioli scurți, cu 2 stipele adînc-crestate. Plantă perenă.

Viola gracilis Sibth. et Smith. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori violete sau galbene. Pinten de cîteva ori mai lung decît apendicele caliciului. Frunze rotund-ovate, dentate, însoțite de stipele, penate pînă la bază, cu segmente liniare, cel mijlociu mai mare. Peduncul scurt, slab-pubescent.

Viola hirta L. Specie care înflorește primăvara. Flori albastre-deschis, violete, la bază albe sau roz. Pinten drept, subțire, cu vîrf curbat. Fructe, capsule sferice, pubescente. Toate frunzele sînt radicale, ovat-triunghiulare, cu baza cordiformă, crenat-serate, verzi-pal, pubescente, pețiolate, stipele lanceolat, pedunculi lungi, în partea din mijloc cu 2 frunze. Plantă mică, erbacee, perenă, fără stoloni.

Viola odorata L. Specie care înflorește primăvara. Flori purpurii-violete-închis, solitare, pendente cu pedunculi lungi, parfumate. Frunze verzi-închis, lat-ovate sau rotunde, reniforme, cu baza cordată, inegal-crenate, cu pețioli lungi, pubescente, cu stipele fimbriate, scurt-așezate în partea de mijloc a tulpinii. Plantă erbacee, 15-20 cm înălțime, cu stoloni, repentă, perenă.

Viola silvatica Fries (syn. V. silvestris Lam.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori violete-deschis, la bază albe, cu striuri violete-închis. Frunze lat-ovate, scurt-acute, pețiolate, cu stipele liniar-lanceolate, dentate. Plantă erbacee, perenă, tulpină glabră, pe sol și ascendentă.

Viola tricolor L. Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori mici, solitare, pedunculi lungi, la subsuoara frunzelor, pendente, caliciul cu 5 sepale în formă de lance, de 2 ori mai mic decît corola, compusă din 5 petale, din care 2 situate în partea de sus, violacee, 1 în partea de jos, galbenă și 2 în părți, albe-gălbui, mai rar galbene sau violete, pinten drept, violet. Peduncul fără frunze. Frunze ovate, slab-crenate, cu stipele adînc-penate. Plantă erbacee, anuală, bienală sau vivace, tulpină ascendentă sau erectă, de jos ramificată, glabră, verde-deschis, pînă la 30 cm înălțime.

Viola x wittrockiana Gams (syn. V. tricolor hort.; V. tricolor var. maxima hort.), « Pansea ». Hibrid obținut prin încrucișarea speciilor: V. altaica Ker-Gawl., V. tricolor L. și V. lutea Huds. înflorește în mart.-oct., primăvara-toamna. Flori așezate la subsuoara frunzelor, terminal, pe pedunculi lungi și drepți, petalele pot fi unicolore, bicolore, panaște, striate sau cu macule mari, mai închise decît fondul. Plantă bienală cu tulpină ramificată de jos, terminată printr-o floare, pînă la 0,30 m înălțime, garnisită cu frunze denticulate, cele superioare oblong-lanceolate, cele inferioare de la ovat- rotunde la cordiforme, prevăzute cu 2 stipele mari, foliacee, penat-fidate.