PIPER L., PIPER, fam. Piperaceae. Gen originar din Asia, cca 700 specii, plante lemnoase, pendente sau urcătoare. Frunze lucioase, alterne, lat-ovate, acute, pețiolate, verzi-închis sau panașate. Flori în. amenți lungi. Fructe, mai întîi verzi, apoi roșii și, la coacere, negre.

Daphne mezereum L.. « Tulichină, Piperul lupului ». Specie care înflorește primăvara devreme, înainte de înfrunzire, rar toamna. Flori (perigon cu 4 diviziuni, 8 stamine) roz-purpurii, rar albe, parfumate, acoperite cu peri noi, sesile, așezate 2-4 pe ramuri, și inflorescențe laterale, sau dispuse axilar. Fruct, drupă cărnoasă, roșie, otrăvitoare, cu un sîmbure, se coace în luna august. Frunzele își păstrează culoarea verde și cad toamna tîrziu, chiar în iarnă. Sînt simple (cca 9 cm lungime), alterne, lanceolate, la bază cuneate, marginea întreagă, pe partea inferioară verzi-cenușii, glabre, cu nervura mediană ieșită mult în relief. Arbust mic (cca 1,30 m înălțime), otrăvitor, cu tulpină erectă, puțin ramificată, scoarță netedă, verde-gălbuie, otrăvitoare, lujeri glabrii, flexibili, cu miros neplăcut.

Piper magnificum (Lindl.) Gentil. Arbust erect. Frunze mai mult sau mai puțin eliptice lungi de 18-20 cm și late de 8-10 cm, roșii pe partea inferioară, pe cea superioară verzi-închis, foarte lucioase.

Piper nigrum L. Arbust cu tulpină tîrîtoare sau agățătoare, cu diametru de cca 1,5 cm, 8 m lungime, cu noduri umflate și articulate. Frunze verzi-închis, lucioase. Fruct, bacă verde la început, roșie la maturitate.

Piper ornatum N. E. Br. Specie agățătoare. Frunze lat-ovate cu vîrf ascuțit, pe partea inferioară cu pete roșii, pe cea superioară lucioase cu pete roz, care mai tîrziu devin albicioase, argintii.