FAGUS D., FAG, fam. Fagaceae. Gen originar din regiunile mijlocii mai călduroase ale zonei temperate din Europa, parțial din Asia și America, 10-14 specii, arbori forestieri și ornamentali, cca 35 m înălțime, scoarță cenușie, netedă, coroană piramidală, tulpină dreaptă. Frunze verzi-închis, lucioase pe partea superioară și verzi-pal pe cea inferioară, caduce, deseori cu marginea întreagă, des eliptice. Flori unisexuat-monoice, cele femele 2 sau 3 pe pedunculi scurți, înconjurate de un involucru cu 4 valve, cele mascule așezate în amenți, lung-pedunculați, pendenți, globuloși, perigonul cu cca 7 lobi și numeroase stamine. Fruct (jir), achenă cu 3 muchii ascuțite.

Fagus sylvatica L. Specie care înflorește primăvara o dată cu înfrunzirea. Flori unisexuat-monoice. Frunze ovate, glabre, coriacee, lucioase, în tinerețe pubescente, cu pețiol de cca 1 cm lungime, puțin păros, pe margini păroase, ondulate, aproape îptregi, cu numeroase nervuri laterale, pe partea inferioară palid-verzi. Tulpina dreaptă (cca 35 cm înălțime), cilindrică, scoarță netedă, alburie sau cenușie, foarte rar formează ritidom și numai spre bătrînețe. Arbore frumos cu coroană larg-ovoidă, la cei izolați. Are numeroase varietăți ornamentale printre care enumerăm: f. atropunicea (atropurpurea Kirchn.)- frunze purpurii; tricolor K. Koch – frunze aproape albe cu pete verzi, și margini de culoare roz; aureo-variegata Schn. – frunze pestrițe, aurii; fastigiata K. Koch – coroana piramidală, frunze glabre, lucioase; pendula Loud – ramuri pletoase; purpureo-pendula Rehnd – formă pletoasă cu frunze purpurii.