2 intrări

O definiție

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

STĂPÎNIRE DE SINE. Subst. Stăpînire de sine, stăpînire (fig.), sînge rece, imperturbabilitate (rar); calm; prezență de spirit. Cumpăt, cumpătare, cumpăneală, cumpănire; echilibru (fig.), echilibrare (fig.), ponderație (rar), moderație, sobrietate, măsură, tact. Reținere, abținere, abstinență, abstențiune (rar), înfrînare (fig.), strunire (fig.); autocontrol. Răbdare, paciență (livr.). Adj. Stăpîn pe sine, stăpînit, cu stăpînire de sine, cu sînge rece, imperturbabil, calm, liniștit, potolit; cu prezență de spirit. Cumpătat, cumpănit, socotit, calculat, chibzuit, cu măsură, măsurat; echilibrat (fig.), ponderat, moderat; sobru, așezat, ordonat. Reținut, reticent, rezervat; abstinent. Răbdător, pacient (livr.). Vb. A se stăpîni (fig.), a avea stăpînire de sine, a-și păstra stăpînirea de sine, a-și păstra sîngele rece, a-și păstra calmul, a-și păstra (a nu-și pierde) cumpătul, a-și ține firea, a nu se pierde cu firea, a avea prezență de spirit. A se reține (fig.); a se abține, a se domina, a se înfrîna (fig.), a se struni (fig.); a se cumpăni; a se cumpăta (rar), a se echilibra, a se pondera, a se tempera, a se potoli, a se modera. A avea răbdare, a răbda. Adv. Cu stăpînire de sine, cu calm, cu sînge rece, cu cumpătare. V. ascetism, calm, comportare, disciplină, fermitate, renunțare, severitate, siguranță, temperament.

Intrare: stăpânire
stăpânire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stăpânire
  • stăpânirea
plural
  • stăpâniri
  • stăpânirile
genitiv-dativ singular
  • stăpâniri
  • stăpânirii
plural
  • stăpâniri
  • stăpânirilor
vocativ singular
plural
Intrare: stăpâni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stăpâni
  • stăpânire
  • stăpânit
  • stăpânitu‑
  • stăpânind
  • stăpânindu‑
singular plural
  • stăpânește
  • stăpâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stăpânesc
(să)
  • stăpânesc
  • stăpâneam
  • stăpânii
  • stăpânisem
a II-a (tu)
  • stăpânești
(să)
  • stăpânești
  • stăpâneai
  • stăpâniși
  • stăpâniseși
a III-a (el, ea)
  • stăpânește
(să)
  • stăpânească
  • stăpânea
  • stăpâni
  • stăpânise
plural I (noi)
  • stăpânim
(să)
  • stăpânim
  • stăpâneam
  • stăpânirăm
  • stăpâniserăm
  • stăpânisem
a II-a (voi)
  • stăpâniți
(să)
  • stăpâniți
  • stăpâneați
  • stăpânirăți
  • stăpâniserăți
  • stăpâniseți
a III-a (ei, ele)
  • stăpânesc
(să)
  • stăpânească
  • stăpâneau
  • stăpâni
  • stăpâniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)