O definiție pentru optimism

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OPTIMISM. Subst. Optimism, încredere, credință, speranță, nădejde, nădăjduire (rar), entuziasm, însuflețire, elan, avînt, ardoare, ardență (livr.), înfocare, înflăcărare, pasiune. Bucurie, voioșie, veselie. Îndemn, imbold, încurajare, îmbărbătare. Optimist; visător. Adj. Optimist, încrezător, plin de speranțe; entuziasmat, însuflețit, ardent (livr.), înfocat, înflăcărat, pasionat. Bucuros, vesel. Vb. A fi optimist, a manifesta optimism, a vedea lucrurile în roz, a fi încrezător, a spera, a nădăjdui. A (se) entuziasma. A insufla încredere; a îndemna, a îmboldi, a încuraja, a îmbărbăta. Adv. Cu optimism, cu încredere; cu entuziasm. V. bucurie, entuziasm, fericire, speranță.

Intrare: optimism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • optimism
  • optimismul
  • optimismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • optimism
  • optimismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)