O definiție pentru josnicie

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

JOSNICIE. Subst. Josnicie, mîrșăvie, ticăloșie, ticăloșenie (rar), mișelie, nelegiuire, fărădelege (înv. și pop.), nemernicie, netrebnicie, păcătoșenie, păcătoșie, abjecție, infamie, ignominie (livr.), meschinărie, murdărie (fig.), micime (fig.), imoralitate. Om de nimic, ticălos, mișel, nemernic, netrebnic, secătură păcătos, infam, mizerabil, hienă (fig.). Adj. Josnic, mîrșav, ticălos, mișel, mișelnic, mișaucă (reg.), nelegiuit, nemernic, netrebnic, păcător, abject, vil (franțuzism înv.), infam, mizerabil, ignobil (livr.), meschin, murdar (fig.), mic (fig.), ordinar, decăzut, imoral. Vb. A fi josnic (mîrșav, ticălos etc.). Adv. (În mod) josnic, mîrșav, mișelnic; ticăloșește (rar), mișelește, ca un mișel. V. imoralitate, înșelătorie, necinste, neîndurare, neomenie, răutate.

Intrare: josnicie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • josnicie
  • josnicia
plural
  • josnicii
  • josniciile
genitiv-dativ singular
  • josnicii
  • josniciei
plural
  • josnicii
  • josniciilor
vocativ singular
plural