O definiție pentru dărnicie

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DĂRNICIE. Subst. Dărnicie, galantonie (fam., rar), filotimie (înv.), mărinimie, larghețe, generozitate, munificență (livr.). Bunătate, omenie, bunăvoință. Milă, milostenie, milostivire, milosîrdie (înv.), binefacere, pomană, miluire, caritate, filantropie. Filotim (înv.), filantrop, binefăcător. Adj. Darnic, munificent (livr.), filotim (înv.), mărinimos, galanton (fam.), galant, generos, culant. Bun, omenos, inimos. Milos, milostiv, miluitor (înv.), caritabil, filantropic, binefăcător. Vb. A fi darnic, a fi mărinimos, a fi generos, a-și da cămașa de pe el, a-și da (a-și lua) bucățica de la gură, a avea inimă largă. A dărui, a milui (înv.), a face daruri (cadouri), a da ceva cu mîneci largi, a da ceva cu ocaua lui Cuza, a-și dezlega punga. A-și face milă, a omeni (pop.), a da (cuiva) de pomană, a milui, a-și face (milă și) pomană cu cineva. Adv. Cu dărnicie; (în mod) generos, cu generozitate; din milă; de pomană. V. bunătate, dar, milă, omenie.

Intrare: dărnicie
dărnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărnicie
  • dărnicia
plural
  • dărnicii
  • dărniciile
genitiv-dativ singular
  • dărnicii
  • dărniciei
plural
  • dărnicii
  • dărniciilor
vocativ singular
plural