3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

palavra v vz pălăvri

palavră sf [At: VALIAN, V. / V: ~abră / Pl: ~re / E: tc palavra, ngr παλάβρα] (Fam; mpl) Vorbă lipsită de seriozitate sau de temei Si: fleac, minciună, (fam) balivernă, brașoavă, (grî, rar) mateologhie.

pălăvri v [At: ISIS (1859) 12/1 / V: (îvr; cscj) palavra (Pzi: 3 palavră) / Pzi: ~resc / E: palavră] 1 vit (Reg) A pălăvrăgi. 2 vt (Mun) A cicăli.

PALÁVRĂ, palavre, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Vorbă, afirmație lipsită de seriozitate sau de temei; fleac; balivernă, brașoavă. – Din tc. palavra, ngr. palávra.

PALÁVRĂ, palavre, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Vorbă, afirmație lipsită de seriozitate sau de temei; fleac; balivernă, brașoavă. – Din tc. palavra, ngr. palávra.

PALÁVRĂ, palavre, s. f. (Mai ales la pl.) Vorbă goală, fleac; minciună, balivernă, brașoavă. Palavra e altceva decît beția de cuvinte. E plăcerea unui om mediocru și lipsit de seriozitate de a spune tot ce-i trece prin cap. IBRĂILEANU, S. 48. Nu-mi plac brașoavele... n-avem timp de pierdut cu palavre. ALECSANDRI, T. 739. Ciobanul... crezu palavrele babei. ȘEZ. VI 110. ◊ (În construcții cu verbele «a spune», «a tăia», «a turna») Mă mustră cugetul de atîtea dovezi mincinoase ce-mi ceri să dau pe toată ziua... cînd începi a tăia la palavre vînătorești. ODOBESCU, S. III 45.

PALÁVRĂ ~e f. mai ales la pl. Vorbă goală; afirmație neserioasă; balivernă; brașoavă; fleac. /<turc. palavra, ngr. palávra

palavră f. 1. vorbe seci, minciună: palavre franțuzești, chir Manole AL.; 2. vorbe lăudăroase: când începi a tăia la palavre vânătorești OD. [Turc. PALÀVRA din (spaniolul palabra, vorbă)].

palávră f., pl. e (ngr. sîrb. turc. palavra, d. sp. palabra și -vra, care vine d. lat. parabola, povestire, parabolă. V. parabolă, parolă, parlament). Iron. Laude mincinoase, brașoave, mincĭunĭ spuse din gustu de a flecări: a turna la palavre. V. comédie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

palávră (fam.) (-la-vră) s. f., g.-d. art. palávrei; pl. palávre

palávră s. f. (sil. -vră), g.-d. art. palávrei; pl. palávre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PALÁVRĂ s. 1. (mai ales la pl.) fleac, nimic, (reg.) laf, marghiolie, (înv.) tândale (pl.), (fam.) balivernă, moft, parascovenie. (Spune tot felul de ~e.) 2. v. minciună.

PĂLĂVRÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

PALAVRĂ s. 1. (mai ales la pl.) fleac, nimic, (reg.) laf, marghiolie, (înv.) tîndale (pl.), (fam.) balivernă, moft, parascovenie. (Spune tot felul de ~e.) 2. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Toate afirmațiile lui sînt simple ~.)

pălăvri vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

palávră (palávre), s. f. – Bîrfă, balivernă, brașoavă, minciună. – Mr. palavră. Sp. palabra, prin intermediul tc. palavra (Meyer, Türk. St., I, 37; Șeineanu, II, 281), cf. ngr. παλάβρα, sb. palavra. Cuvînt introdus probabil prin. iud. sp.; pentru semantism, cf. fr. palabre. Legătura cu gr. παραβολή (Philippide, Principii, 140) nu e posibilă în mod direct. – Der. palavragi (var. pălăvrăgi), vb. (a trăncăni, a flecări); pălăvrăgeală, s. f. (trăncăneală); palavragiu, s. m. (flecar, limbut); palavragioaică, s. f. (femeie flecară); pălăvri, vb. (Olt., a trăncăni).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pălăvrí, pălăvrésc, vb. IV (reg.) 1. a pălăvrăgi. 2. a cicăli.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PALAVRĂ, Dima, mold., 1600 (Hurm XV1 775) < subst. palavră.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a sta de palavre expr. a pierde timpul cu discuții sterile / inutile.

a sta la palavre / la povești / la taclale expr. a pierde timpul cu discuții sterile.

Intrare: palavră
  • silabație: -vră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palavră
  • palavra
plural
  • palavre
  • palavrele
genitiv-dativ singular
  • palavre
  • palavrei
plural
  • palavre
  • palavrelor
vocativ singular
plural
Intrare: Palavră
Palavră nume propriu
nume propriu (I3)
  • Palavră
Intrare: pălăvri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pălăvri
  • pălăvrire
  • pălăvrit
  • pălăvritu‑
  • pălăvrind
  • pălăvrindu‑
singular plural
  • pălăvrește
  • pălăvriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pălăvresc
(să)
  • pălăvresc
  • pălăvream
  • pălăvrii
  • pălăvrisem
a II-a (tu)
  • pălăvrești
(să)
  • pălăvrești
  • pălăvreai
  • pălăvriși
  • pălăvriseși
a III-a (el, ea)
  • pălăvrește
(să)
  • pălăvrească
  • pălăvrea
  • pălăvri
  • pălăvrise
plural I (noi)
  • pălăvrim
(să)
  • pălăvrim
  • pălăvream
  • pălăvrirăm
  • pălăvriserăm
  • pălăvrisem
a II-a (voi)
  • pălăvriți
(să)
  • pălăvriți
  • pălăvreați
  • pălăvrirăți
  • pălăvriserăți
  • pălăvriseți
a III-a (ei, ele)
  • pălăvresc
(să)
  • pălăvrească
  • pălăvreau
  • pălăvri
  • pălăvriseră
palavra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)