3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOÉMĂ s. f. Lumea în care trăiesc boemii2, viață dezordonată și lipsită de siguranța zilei de mîine pe care o duc aceștia. (Ironic) Hei, dulcea boemă de altădată, Cu poveștile și taclalele-amare, Lîngă o halbă cu două pahare. DEȘLIU, G. 18.

BOÉMĂ s. f. Lumea în care trăiesc boemii2; viața pe care o duc aceștia. – Fr. bohème.

BOÉMĂ s.f. Mediu în care trăiesc boemii, lumea boemilor; viață de boem. [Pron. bo-e-mă. / < fr. bohème, cf. it. boemme].

BOÉMĂ ~e f. 1) Mediu în care trăiesc boemii; lume a boemilor. 2) Fel de viață caracteristic boemilor. [G.-D. boemei] /Din Boemia n. pr.

boém1, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: drr Boemia] 1-2 smf, a (Persoană) din Boemia sau originară de acolo. 3-4 a Care aparține Boemiei sau populației ei. 5-6 a Referitor la Boemia sau la populația ei.

boém2 [At: SAHIA, N. 66 / V: bohem / E: fr bohème] 1-2 sm Persoană (mai ales artist) care duce o viață neregulată, neconformă conveniențelor sociale. 3-4 a Care corespunde firii sau felului de viață al boemilor2 (1). 5 sf Mediu în care trăiesc boemii2 (1). 6 sf Viață dusă de boemi2 (1). 7 sf (Fig; nob) Artă.

BOÉM1, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boemiei sau boemilor (1), privitor la Boemia ori la boemi. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv).

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viață dusă de boemi2 (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Artist care duce o viață dezordonată, neconformă conveniențelor sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viață dusă de boemi2 (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

BOÉM1, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv).

BOÉM1, -Ă, boemi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din poporul care locuiește în Cehoslovacia (în special în Boemia) și vorbește limba cehă. V. ceh.

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f. Persoană care duce o viață dezordonată, privind cu nepăsare ziua de mîine și disprețuind conveniențele sociale. Fire de boem... scamatorul nu se gîndea la bătrînețe. SAHIA, N. 66.

BOÉM1, -Ă, boemi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei. – Lat. lit. Bohemus.

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană, mai ales literat sau artist, care duce o viață neregulată, disprețuind conveniențele sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1).Fr. bohème.

BOÉM, -Ă s.m. și f. Om dezordonat, lipsit de mijloace, de siguranța zilei de mâine. // adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic unui asemenea om. [Pron. bo-em. / < fr. bohème].

BOÉM, -Ă I. s. m. f. om, artist dezordonat, lipsit de mijloace materiale, fără siguranța zilei de mâine. II. adj. care corespunde firii, felului de viață caracteristice unui boem (I). III. s. f. mediu în care trăiesc boemii (I), viață de boem. (< fr. bohème)

BOÉM2 ~ă (~i, ~e) și substantival Care duce o viață dezordonată și fără griji. /Din Boemia n. pr.

BOÉM1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei (Cehia) sau este originară din Boemia. [Sil. bo-em] /Din Boemia n. pr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boémă (mediu, fel de viață) s. f., g.-d. art. boémei

arată toate definițiile

Intrare: boemă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boe
  • boema
plural
  • boeme
  • boemele
genitiv-dativ singular
  • boeme
  • boemei
plural
  • boeme
  • boemelor
vocativ singular
plural
Intrare: boemă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boe
  • boema
plural
  • boeme
  • boemele
genitiv-dativ singular
  • boeme
  • boemei
plural
  • boeme
  • boemelor
vocativ singular
plural
Intrare: boem (adj.)
boem adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boem
  • boemul
  • boemu‑
  • boe
  • boema
plural
  • boemi
  • boemii
  • boeme
  • boemele
genitiv-dativ singular
  • boem
  • boemului
  • boeme
  • boemei
plural
  • boemi
  • boemilor
  • boeme
  • boemelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)