3 intrări

Articole pe această temă:

copil (lăstar)

  • 1. Lăstar crescut de la baza tulpinii unei plante, din primul nod.
    surse: DEX '09 DLRLC substantiv masculin un exemplu
    exemple
    • Cînd vremea le este prielnică, vrejul... de bostan crește îndestul de lung, se urcă pe garduri și chiar prin pomi, dînd afară de aceasta și numeroși muguri, lăstari sau copili, care cresc, înfloresc și rodesc. PAMFILE, A. R. 180.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • (1.) Cf. copil.

copil (cui)

  • 1. Cui de lemn sau de metal care se înfige în ochiul țâțânii, la stâlpul ușii sau al porții.
    surse: DEX '09 DLRLC substantiv masculin substantiv neutru

etimologie:

  • (1.) Cf. copil.

copil (persoană)

  • 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieții (până la adolescență).
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: copilaș 6 exemple
    exemple
    • Regimul nostru democrat-popular, care urmărește prin toate mijloacele îmbunătățirea condițiilor de trai al maselor, acordă o deosebită atenție ocrotirii mamei și copilului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2692.
      surse: DLRLC
    • Copii eram p-atunci, copilă, Copii drăguți, copii vioi. IOSIF, V. 182.
      surse: DLRLC
    • Sînt copii, Cu multe sănii De pe coastă vin țipînd. COȘBUC, P. I 224.
      surse: DLRLC
    • Flăcăii ceilalți pe dată s-au făcut nevăzuți, iară noi copiii ne-am întors plîngînd pe la casele noastre. CREANGĂ, A. 8.
      surse: DLRLC
    • Cîntecul nevinovat al copilului. EMINESCU, N. 3.
      surse: DLRLC
    • Să mai privesc o dată cîmpia-nfloritoare, Ce zilele-mi copile și albe le-a țesut. EMINESCU, O. I 6.
      surse: DLRLC (și) adjectival rar
    • 1.1. Copil de școală (sau, rar, de învățătură) = copil care a depășit vârsta de 7 (sau 6) ani și merge la școală.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cănuță a rămas sărman de părinți tocmai cînd se făcuse copil de-nvățătură. CARAGIALE, O. I 323.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Copil mic (sau, popular, de țâță) = sugar.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.3. De (mic) copil = din copilărie.
      surse: DEX '09 DLRLC locuțiune adverbială un exemplu
      exemple
      • Plopii! Mă cunosc ei bine, De copil. COȘBUC, P. I 261.
        surse: DLRLC
    • 1.4. (Despre bătrâni) A ajunge (sau a da) în mintea copiilor = a-și pierde judecata, a se ramoli.
      surse: DEX '09 DLRLC expresie
    • 1.5. Boala copiilor = epilepsie.
      surse: DLRLC
  • 2. Tânăr, adolescent.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: copilaș 3 exemple
    exemple
    • Arald, copilul rege, uitat-a Universul. EMINESCU, O. I 91.
      surse: DLRLC
    • (Alintător) Badea meu, tînăr copil, Roșu ca un trandafir. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39.
      surse: DLRLC
    • (La vocativ, ca termen de îndemn către prieteni) Beți copii, toți după mine Și-nchinați cupele pline. ALECSANDRI, P. II 48.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (În trecut) Copil de casă = (fiu de boier care făcea serviciul de) paj la familia domnitoare sau la boierii mari.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Copiii de casă slujeau masa; vînătorii hrăneau focul din preajmă cu trunchiuri întregi. SADOVEANU, F. J. 366.
        surse: DLRLC
      • Cătălin, Viclean copil de casă. EMINESCU, O. I 173.
        surse: DLRLC
      • Copii de casă 500. Ei alcătuiau garda dinlăuntru a palatului domnesc. BĂLCESCU, O. I 14.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Copil de trupă = copil (orfan) crescut și educat de o unitate militară.
      surse: DEX '09
  • 3. Fiu, fiică.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: copilaș 4 exemple
    exemple
    • Dragii mei copii, v-ați făcut mari. ISPIRESCU, L. 33.
      surse: DLRLC
    • Lasă să se ducă numai nevasta d-tale cu copilul. CREANGĂ, P. 169.
      surse: DLRLC
    • Începe a striga: Copii, copii, copii, veniți la mama să vă leie! CREANGĂ, P. 289.
      surse: DLRLC
    • Cînd l-aude numai dînsul își știa inima lui, Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui. EMINESCU, O. I 84.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Copil legitim = copil născut în cadrul căsătoriei.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 3.2. Copil nelegitim = copil născut în afara căsătoriei; copil natural, bastard.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 3.3. Copil din flori = copil din afara căsătoriei; copil nelegitim, copil natural, bastard.
      surse: DEX '09
    • 3.4. Copil adoptiv (sau, popular, de suflet). Vezi adoptiv.
      surse: DLRLC
    • 3.5. A face copii = a procrea.
      surse: DLRLC expresie un exemplu
      exemple
      • Numai un copil o să faceți. El o să fie Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 2.
        surse: DLRLC
    • 3.6. Unde (și-)a înțărcat dracul copiii = în locuri depărtate și pustii.
      surse: DEX '09 DLRLC expresie un exemplu
      exemple
      • Își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii. ISPIRESCU, L. 11.
        surse: DLRLC
    • 3.7. O casă de copii. Vezi casă.
      surse: DLRLC
    • 3.8. Cuvânt cu care se îndeamnă sau se cheamă animalele.
      surse: DLRLC familiar un exemplu
      exemple
      • Iată-ne la poștă... Hi... la imaș, copii! ALECSANDRI, T. 45.
        surse: DLRLC
  • 4. Om naiv, fără experiență.
    surse: DEX '09 DLRLC figurat 2 exemple
    exemple
    • Nu fi copil!
      surse: DLRLC
    • Stroici este un copil, care nu cunoaște încă pe oameni. NEGRUZZI, S. I 141.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • (1.) Cf. limba albaneză kopil.

copilă

  • 1. Fiică.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: copiliță 4 exemple
    exemple
    • De-ai fi văzut cum au jucat Copilele de împărat... COȘBUC, P. I 58.
      surse: DLRLC
    • Copila întîlnește la colț de coridoare Pe pag. COȘBUC, P. II 200.
      surse: DLRLC
    • Asta-i copila de care mi-ai vorbit așa de mult la București? ALECSANDRI, T. 360.
      surse: DLRLC
    • Ia spune-mi, mă rog, ce fac copilele d-tale? ALECSANDRI, T. I 129.
      surse: DLRLC
  • 2. Fată mică, fetiță.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Sprintenă ca o copilă, face degrabă leșie. CREANGĂ, P. 76.
      surse: DLRLC
    • De cînd eu eram copilă Sînt de toți ai mei uitată. ALECSANDRI, P. P. 42.
      surse: DLRLC
  • 3. Fată tânără (după ce a trecut de vârsta copilăriei).
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Dă-mi mîna ta, frumoasa mea copilă. GOGA, C. P. 20.
      surse: DLRLC
    • S-ar fi închinat unei copile care i-ar fi dat lui inima ei. EMINESCU, N. 37.
      surse: DLRLC
    • Gerul... pe fețe de copile înflorește trandafiri. ALECSANDRI, P. P. 113.
      surse: DLRLC
  • 4. Fată naivă, nevinovată, neștiutoare.
    surse: DEX '09 DLRLC figurat 2 exemple
    exemple
    • De ce să pleci? Cît ești de copilă! COȘBUC, P. I 179.
      surse: DLRLC
    • Tu ești copilă, asta e... Hai ș-om fugi în lume. EMINESCU, O. I 176.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • (1.) (provine) din copil1 + sufix -ă.

48 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

COPÍL s. 1. (înv. și pop.) făt, prunc, (fam.) puradel, zgâmboi, (peior.) plod. (În curte se jucau mulți ~.) 2. copil de casă v. paj. 3. (în limbajul părinților) pui. (Nani, nani, ~ ul mamii!) 4. v. fiu. 5. copil din flori v. bastard. 6. odraslă, progenitură, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv.) naștere. (Un ~ de bani gata.)

COPÍL s. v. bastard, copil din flori.

CÓPIL s. (BOT.) (reg.) copileț, frate, furie, pui, puică, puieț, soră. (~ul apare frecvent la porumb.)

copíl (-íi), s. m.1. (Înv.) Bastard, fiu natural, nelegitim. – 2. Fiu, fiică. – 3. Prunc. – 4. Vlăstar, mlădiță. – 5. Vîrf, sfîrc, capăt. – Mr. cochil „bastard”, cóchilă „fecioară”, megl. cópil „bastard”, cupiláș „flăcău”. Origine necunoscută. S-a răspîndit din rom. în toate celelalte idiomuri balcanice: cf. ngr. ϰόπελος „bastard”, ngr. ϰοπέλι „băiat”, ϰοπέλα „fată”; alb. kopilj „bastard, servitor”, kopilje „servitoare”; bg. kópele, kópile, kopelák „bastard”; sb. kópile „bastard”, kopilan „flăcău”, v. rus. kopelŭ „bastard”, rut. kopyl, sl. kopilŭ „bastard”, mag. kópé „haimana”, în ngr., bg. și sb. cu un număr de der. locali. Aceste cuvinte nu se explică prin nici o limbă cunoscută, iar răspîndirea lor geografică nu permite să presupunem un punct de plecare diferit de rom., limbă în care, pe de altă parte, o aton și l final (înainte intervocalic) nu permit căutarea unui etimon în fondul lat. ci, cel mult, în cel expresiv. Este cuvînt de uz general (ALR, I, 181), însă in Bihor a circulat cu sensul de „bastard”, care este vechi în celelalte regiuni; asupra semantismului, cf. Șeineanu, Semasiol., 200. Admit proveniența din fondul balcanic anterior latinei, Miklosich, Slaw. Elem., 10; Miklosich, Etym. Wb., 129; Berneker 564; Sandfeld 94; DAR; cf. Lahovary 325 și Rosetti, II, 115. Încercările făcute pentru a deriva acest cuvînt din lat. par a fi eșuat (de la pūpilus, după Laurian și Scriban, de la *copilis „care servește paharul”, după Meyer 198). Cuvîntul rom. a fost considerat uneori ca der. din ngr. (Cihac, II, 651); din sl. (Philippide, Principii, 44; Tiktin); din alb. (Densusianu, Hlr., 37; Meyer, Neugr. St., II, 67; Capidan, Dacor., II, 524; Philippide, II, 708); din limba gepizilor, din cuvîntul *kopilo (Diculescu, Dacor., IV, 1552); sau de la o rădăcină sl. care provine din indoeurop. *(s)kap- „a face” (Mladenov 250); cf. mai multe amănunte în DAR. Nici una din aceste ipoteze nu pare convingătoare, cu atît mai mult, cu cît pare evident că în ngr., sl. și alb. este vorba de cuvinte împrumutate, care rămîn fără explicație, dacă nu se admite originea lor rom. Der. copilă, s. f. (fiică naturală, bastardă; fată, tînără); copileț, s. m. (copil; vlăstar; scăunel cu trei picioare); copilandru, s. m. (tînăr, flăcău); copilări, vb. (a-și petrece anii copilăriei; a da în mintea copiilor); copilărie, s. f. (perioadă a vieții omenești de la naștere pînă la adolescență; faptă, purtare de copil, naivitate; ramolisment); copilăros, adj. (ca un copil); copilăresc, adj.(al copilului, propriu copilului); copilărește, adv. (în felul copiilor); copili, vb. (a tăia lăstarii sau crengile care nu poartă rod, a lăstări); cópilă, s. f. (acțiunea de lăstări porumbul); copilăret (var. copilărime), s. n. (mulțime de copii); copilitură, s. f. (Trans., bastard).

Forma de plural menționată (copii) este valabilă doar pentru sensurile 1-3. Pentru 4. pluralul este copili, iar 5. este s.n. cu plural copile. - gall

COPÍL ~i m. 1) Băiat (sau fată) în perioada de la naștere până la adolescență. ~ mic. ~ de școală.De mic ~ din copilărie. A ajunge (sau a cădea) în mintea ~ilor a avea manifestări copilărești. ~ de casă fecior de boier care slujea ca paj la curtea domnească sau la un boier mare. ~ de trupă copil (orfan) crescut și educat de o unitate militară. 2) Persoană de orice vârstă luată în raport cu părinții săi. 3) fig. Persoană matură care dă dovadă de naivitate și lipsă de experiență. /Cuv. autoht.

CÓPIL ~e n. Cui special fixat în stâlpul ușii sau al porții, pe care se îmbracă țâțâna. /Cuv. autoht.

copíl, copíi, s.m. (înv.) servitor, slujitor, slugă.

copil m. 1. băiat sau fată (cu sau fără noțiune de vârstă): copil din flori, bastard; 2. copil până la doisprezece ani: doi copii; 3. urmaș, moștenitor: a murit fără copii; 4. (odinioară) copii de casă, feciori de boieri dați la Curte pe lângă Domn și formând garda interioară a palatului (în număr de 500); 5. (còpil) țâțână de ușă; 6. botul sau ciocul leucei; 7. crăcii sau colțurile scoabei dulgherului. [Vechiu rom. còpil, bastard (și azi în Maramureș), adică copil din flori (în opozițiune cu cocon sau fecior, copil legitim): cel pe va zice că-i copil, neștiind că... l’au făcut adevărat fecior după leage... (Pravila din 1646) = albanez KOPILĬ, slugă, bastard; sensul 5 prezintă o- metaforă curioasă: cele două cârlige mari ale ușii sunt asemănate cu doi feciori (cf. copileț)].

copíl m., pl. copiĭ, art. copiiĭ (lat. pûpillus, dim. d. pûpus, fem. pûpa, cocă, cocuță, infl. de cocă 1 saŭ de o formă lat. copillus, ca columbus-palumbus, porumb. D. rom. vine alb. kopilĭ, pl. kopiĭ, bastard, argat; ngr. kopél, tînăr, băĭat, servitor; vsl. kopilŭ, kopelŭ, bastard; bg. sîrb. kopile, bastard. V. cocă 1 și pupă 2). Vechĭ (pl. și copilĭ). Bastard. Azĭ. Băĭat orĭ fată în primiĭ anĭ aĭ vĭețiĭ; o femeĭe c´un copil în brațe. Fig. Om naiv: nu fi copil! Copil adevărat, copil legitim. Copil din florĭ, bastard. Copil de țîță, prunc, copil care suge încă. Copiĭ de casă, odinioară, fecĭorĭ de boĭer care eraŭ dațĭ la curtea domnească și formaŭ garda interioară a eĭ, în număr de vre-o 500 (V. paj). De copil, de mic, din copilărie; de copil ĭ-a plăcut cartea. Pl. Urmașĭ, descendențĭ (indiferent de etate): a murit fără copiĭ. V. fecĭor, cocon, ghitan, țînc, prichindel.

cópil m., pl. (var. din copil). Copileț, ștulete mic răsărit pe lîngă cel mare. S. n., pl. e. Cîrligu (țîțîna) în care se prinde ușa, cîrligu pe care cade ivăru [!] și ține ușa închisă.

BOALA-COPÍILOR s. v. epilepsie.

CASA-COPÍLULUI s. v. placentă.

COPÍLĂ s. 1. v. fetiță. 2. v. fată. 3. v. fiică.

COPIL DE GÁRD s. v. bastard, copil din flori.

RĂUL-COPÍILOR s. v. epilepsie.

COPÍLĂ ~e f. 1) Fată în perioada de la naștere până la adolescență. 2) fig. Persoană de sex feminin lipsită de experiența vieții. /Din copil

copilă f. 1. fiică; 2. fată tânără.

copílă f., pl. e (d. copil). Fată mică. Fig. (adj.). Naivă: nu fi copilă!


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COPÍL s. 1. (înv. și pop.) făt, prunc, (fam.) puradél, zgîmbói, (peior.) plod. (În curte se jucau mulți ~.) 2. copil de casă = paj, (turcism înv.) icioglán. (~ la curtea unui suveran feudal.) 3. (în limbajul părinților) pui. (Nani, nani, ~ mamii!) 4. băiat, fecior, fiu, (înv. și pop.) făt, (Ban.) cocón. (Un ~ de împărat.) 5. copil din flori = bastard, (reg.) fóchiu, urzicár, copil de gárd, (prin Transilv. și Maram.) bitáng, (prin Maram.) mărăndắu, (Transilv., Maram., Bucov. și nordul Mold.) șpur, (înv.) cópil. (Avea un ~ și doi copii legitimi.) 6. odraslă, progenitură, vlăstar, (pop. și fam.) prăsílă, (înv.) náștere. (Un ~ de bani gata.)

cópil s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI.

Intrare: Copil
Copil
nume propriu (I3)
Intrare: copil (lăstar, cui)
copil (lăstar, cui)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copil copilul
plural copili copilii
genitiv-dativ singular copil copilului
plural copili copililor
vocativ singular
plural
copil (cui)
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copil copilul
plural copile copilele
genitiv-dativ singular copil copilului
plural copile copilelor
vocativ singular
plural
Intrare: copil (persoană)
copil (persoană)
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copil copilul
plural copii copiii
genitiv-dativ singular copil copilului
plural copii copiilor
vocativ singular copilule, copile
plural copiilor
copilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copi copila
plural copile copilele
genitiv-dativ singular copile copilei
plural copile copilelor
vocativ singular copilă, copilo
plural copilelor

17 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

COPÍL1, copii, s. m. 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieții (până la adolescență). ◊ Copil de școală = copil care a depășit vârsta de 7 (sau 6) ani și merge la școală. Copil mic (sau, pop., de țâță) = sugar. ◊ Loc. adv. De (mic) copil = din copilărie. ◊ Expr. (Despre bătrâni) A ajunge (sau a da) în mintea copiilor = a-și pierde judecata, a se ramoli. 2. Tânăr, adolescent. ◊ (În trecut) Copil de casă = paj la familia domnitoare sau la boierii mari. Copil de trupă = copil (orfan) crescut și educat de o unitate militară. 3. Fiu, fiică. ◊ Copil legitim = copil născut în cadrul căsătoriei. Copil nelegitim = copil născut în afara căsătoriei; copil natural, bastard. Copil din flori = copil din afara căsătoriei; copil nelegitim, copil natural, bastard. ◊ Expr. Unde (și-)a înțărcat dracul copiii = în locuri depărtate și pustii. 4. Fig. Om naiv, fără experiență. – Cf. alb. kopil.

CÓPIL2, copili, s. m. 1. Lăstar crescut de la baza tulpinii unei plante, din primul nod. 2. Cui de lemn sau de metal care se înfige în ochiul țâțânii, la stâlpul ușii sau al porții. – Cf. copil1.

COPÍL1, copii, s. m. 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieții (până la adolescență). ◊ Copil de școală = copil care a depășit vârsta de 7 (sau 6) ani și merge la școală. Copil mic (sau, pop., de țâță) = sugaci. ◊ Loc. adv. De (mic) copil = din copilărie. ◊ Expr. (Despre bătrâni) A ajunge (sau a da) în mintea copiilor = a-și pierde judecata, a se ramoli. 2. Tânăr, adolescent. ◊ (În trecut) Copil de casă = fiu de boier care făcea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari. Copil de trupă = copil (orfan) crescut și educat de o unitate militară. 3. Fiu, fiică. ◊ Copil legitim = copil născut în cadrul căsătoriei. Copil nelegitim = copil născut în afara căsătoriei; copil natural, bastard. Copil din flori = copil din afara căsătoriei; copil nelegitim, copil natural, bastard. ◊ Expr. Unde (și-)a înțărcat dracul copiii = în locuri depărtate și pustii. 4. Fig. Om naiv, fără experiență. – Cf. alb. kopil.

CÓPIL2, copili, s. m. 1. Lăstar crescut de la baza tulpinii unei plante, din primul nod. 2. Cui de lemn sau de metal care se înfige în ochiul țâțânii, la stâlpul ușii sau al porții. – Cf. copil1.

CÓPIL2, (1) copili, s. m., (2) copile, s. n. 1. Lăstar sălbatic ieșit de la rădăcina sau de la subsuoara unei plante; copilei. Cînd vremea le este prielnică, vrejul... de bostan crește îndestul de lung, se urcă pe garduri și chiar prin pomi, dînd afară de aceasta și numeroși muguri, lăstari sau copiii, care cresc, înfloresc și rodesc. PAMFILE, A. R. 180. 2. Cui de fier sau de lemn care se înfige în stîlpul ușii sau porții și care intră în veriga țîțînii.

COPÍL1, copii, s. m. 1. (Indică o persoană, mai ales în vîrstă fragedă, în raport cu părinții) Fiu, fiică. Dragii mei copii, v-ați făcut mari. ISPIRESCU, L. 33. Lasă să se ducă numai nevasta d-tale cu copilul. CREANGĂ, P. 169. Începe a striga: Copii, copii, copii, veniți la mama să vă leie! CREANGĂ, P. 289. Cînd l-aude numai dînsul își știa inima lui, Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui. EMINESCU, O. I 84. Copil legitim v. legitim. Copil nelegitim (sau natural) v. c. Copil adoptiv (sau, popular, de suflet) v. adoptiv.Expr. A face copii = a procrea. Numai un copil o să faceți. El o să fie Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 2. Unde (și-)a înțărcat dracul copiii = în locuri depărtate și pustii. Își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii. ISPIRESCU, L. 11. O casa de copii v. c a s ă. ◊ (Familiar, cuvînt cu care se îndeamnă sau se cheamă animalele) Iată-ne la poștă... Hi... la imaș, copii! ALECSANDRI, T. 45. 2. Băiat sau fată în primii ani ai vieții (pînă la adolescență). Regimul nostru democrat-popular, care urmărește prin toate mijloacele îmbunătățirea condițiilor de trai al maselor, acordă o deosebită atenție ocrotirii mamei și copilului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2692. Copii eram p-atunci, copilă, Copii drăguți, copii vioi. IOSIF, V. 182. Sînt copii, Cu multe sănii De pe coastă vin țipînd. COȘBUC, P. I 224. Flăcăii ceilalți pe dată s-au făcut nevăzuți, iară noi copiii ne-am întors plîngînd pe la casele noastre. CREANGĂ, A. 8. Cîntecul nevinovat al copilului. EMINESCU, N. 3. Copil de școală (sau, rar, de învățătură) = copil care umblă la școală. Cănuță a rămas sărman de părinți tocmai cînd se făcuse copil de-nvățătură. CARAGIALE, O. I 323. ◊ (Popular) Copil de țîță = sugaci. Boala copiilor = epilepsie. ◊ Loc. adv. De (mic) copil = din copilărie. Plopii! Mă cunosc ei bine, De copil. COȘBUC, P. I 261. ◊ Expr. (Despre bâtrîni) A ajunge în mintea copiilor = a-și pierde judecata. (Adjectival, rar) Să mai privesc o dată cîmpia-nfloritoare, Ce zilele-mi copile și albe le-a țesut. EMINESCU, O. I 6. 3. Tînăr, adolescent. Arald, copilul rege, uitat-a Universul. EMINESCU, O. I 91. (Alintător) Badea meu, tînăr copil, Roșu ca un trandafir. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39. (La vocativ, ca termen de îndemn către prieteni) Beți copii, toți după mine Și-nchinați cupele pline. ALECSANDRI, P. II 48. ◊ (În trecut) Copil de casă = fiu de boier care făcea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari. Copiii de casă slujeau masa; vînătorii hrăneau focul din preajmă cu, trunchiuri întregi. SADOVEANU, F. J. 366. Cătălin, Viclean copil de casă. EMINESCU, O. I 173. Copii de casă 500. Ei alcătuiau garda dinlăuntru a palatului domnesc. BĂLCESCU, O. I 14. 4. Fig. Om naiv, fără experiență. Nu fi copil!Stroici este un copil, care nu cunoaște încă pe oameni. NEGRUZZI, S. I 141.

copíl1 (persoană) s. m., pl. copíi, art. copíii (-pi-ii)

cópil2 (lăstar) s. m., pl. cópili

cópil3 (obiect) (înv.) s. n./s. m., pl. cópile/cópili

copíl (instrument) s. n./s. m., pl. copíle/copíli

copíl (lăstar) s. m., pl. copíli

copíl (persoană) s. m., pl. copíi, art. copíii

COPÍLĂ, copile, s. f. 1. Fiică. 2. Fată mică, fetiță. 3. Fată tânără (după ce a trecut de vârsta copilăriei). 4. Fig. Fată naivă, nevinovată. – Din copil1.

COPÍLĂ, copile, s. f. 1. Fiică. 2. Fată mică, fetiță. 3. Fată tânără (după ce a trecut de vârsta copilăriei). 4. Fig. Fată naivă, nevinovată. – Copil1 + suf. -ă.

COPÍLĂ, copile, s. f. 1. Fiică. De-ai fi văzut cum au jucat Copilele de împărat... COȘBUC, P. I 58. Copila întîlnește la colț de coridoare Pe pag. COȘBUC, P. II 200. Asta-i copila de care mi-ai vorbit așa de mult la București? ALECSANDRI, T. 360. Ia spune-mi, mă rog, ce fac copilele, d-tale? ALECSANDRI, T. I 129. 2. Fată mică, fetiță. Sprintenă ca o copilă, face degrabă leșie. CREANGĂ, P. 76. De cînd eu eram copilă Sînt de toți ai mei uitată. ALECSANDRI, P. P. 42. 3. Fată tînăra (după ce a trecut de vîrsta copilăriei). Dă-mi mîna ta, frumoasa mea copilă. GOGA, C. P. 20. S-ar fi închinat unei copile care i-ar fi dat lui inima ei. EMINESCU, N. 37. Gerul... pe fețe de copile înflorește trandafiri. ALECSANDRI, P. P. 113. 4. Fig. Fată naivă, nevinovată, neștiutoare. De ce să pleci? Cît ești de copilă! COȘBUC, P. I 179. Tu ești copilă, asta e... Hai ș-om fugi în lume. EMINESCU, O. I 176.

copílă s. f., g.-d. art. copílei; pl. copíle

copílă s. f., g.-d. art. copílei; pl. copíle