Articole pe această temă:

limba-boului

etimologie:

ochiul-boului

etimologie:

ochiul-boului-a-ferigei

etimologie:

52 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

bou sm [At: CORESI, PS. 168 / Pl: boi / E: lat pop *bovus, -um] 1 Mascul adult, castrat, din familia bovinelor, folosit la tracțiune și pentru carne (Bos taurus). 2 (Pfm; îe) A nu-i fî cuiva (toți) boii acasă A nu se simți bine. 3 (Pfm; îe) A-și băga (sau pune) boii în jug cu cineva A se asocia, a se uni cu cineva. 4 (Pfm; îe) A lăsa pe cineva în boii lui A-i da cuiva pace. 5 (Pop; îe) A merge (sau a se duce ca) (sau cu) boi (sau carul cu boi) A merge foarte încet. 6 (Pop; îe) A-i lua cuiva boii (de) dinainte A sărăci pe cineva. 7 (Pop; îe) A scoate pe cineva la drum de boi A sărăci pe cineva din pricina sau în favoarea altcuiva. 8 (Pfm; îe) S-a dus ~ și a venit vacă A se întoarce nelămurit, fară să fi învățat sau înțeles ceva. 9 (Îs) ~ sur Bour. 10 (Pop; îs) ~ bălțat Mămăligă cu brânză, strânsă între degete Cf bulz, cocoloș, boț, gâscă, urs. 11 (Ent; îc) ~de-baltă Buhai-de-baltă. 12 (Orn; îc) – de baltă Bâtlan (de stuh). 13 (Îc) ~-de- Buhă. 14 (Ent; îc) ~ -de-apă (sau -de-baltă sau -l bălții) Gândac mare de apă cu capul lat și lung, negru-strălucitor, cu fața anterioară acoperită de păr și cu picioare păroase care ajută la înotat (Hidrophilus piceus). 15 (Îc) ~l-babei Insectă nedefinită mai îndeaproape. 16 (Îc) -l lui Dumnezeu Rădașcă (Lucanus cervus). 17 (Îc) ~l lui Dumnezeu sau ~ l popii Buburuză (Coccinella septempunctata). 18 (îc) ~l Domnului Vaca Domnului (Pyrrhocoris apterus). 19 (Bot; îc) Boii-pruncilor Ciumăfaie (Datura stramonium). 20 (Fig; termen injurios pentru bărbați) Persoană mărginită la minte Si: prost Cf dobitoc, vită. 21 (Îs) ~l lui Dumnezeu Om prost de bun, răbdător și muncitor. 22 (Îe) A scoate (pe cineva) din boii lui A enerva pe cineva. 23 (Îe) A lăsa (pe cineva) în ~ ii lui A lăsa în pace. 24 (Îc) -de-mare Pește marin mic, de culoare cafenie sau cenușiu închis, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus seaber). 25 (Îc) -de-noapte Bufniță.

BOU, boi, s. m. 1. Taur castrat, folosit ca animal de tracțiune și mai ales pentru carne (Bos taurus).Bou sur = bour. ◊ Expr. A nu-i fi (cuiva) toți boii acasă = a fi rău dispus. S-a dus bou și s-a întors vacă, se spune despre cineva care n-a reușit să învețe nimic, care nu s-a lămurit. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). ♦ Epitet injurios la adresa unui bărbat. 2. Compuse: bou-de-mare = pește marin mic, de culoare cafenie sau cenușie-închis, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene; buhai-de-baltă (Bombinator pachypus); b) pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb; buhai-de-baltă (Botaurus stellaris); c) (și în forma bou-de-apă) gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniță; boul-lui-Dumnezeu sau boul-Domnului = a) rădașcă; b) (și în forma boul-popii) buburuză. – Lat. bovus (= bos, bovis).

BOU, boi, s. m. 1. Taur castrat, cu talia mai mare decât a vacii, folosit ca animal de tracțiune și mai ales pentru carne (Bos taurus).Bou sur = bour. ◊ Expr. A nu-i fi (cuiva) toți boii acasă = a fi rău dispus. S-a dus bou și s-a întors vacă, se spune despre cineva care n-a reușit să învețe nimic, care nu s-a lămurit. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). ♦ Epitet injurios la adresa unui bărbat. 2. Compuse: bou-de-mare = pește marin mic, de culoare cafenie sau cenușie-închis, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene (Bombinator pachypus); buhai-de-baltă; b) pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb; buhai-de-baltă (Botaurus stellaris); c) (și în forma bou-de-apă) gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniță; boul-lui-Dumnezeu sau boul-Domnului = a) rădașcă; b) (și în forma boul-popii) buburuză. – Lat. bovus (= bos, bovis).

BOU, boi, s. m. 1. Taur castrat, folosit ca vită de muncă la tracțiune; carnea lui constituie un aliment pentru om (Bos taurus). Boii, trăgînd brazda la deal, păreau a sta pe loc, așa de încet urcau. CAMILAR, TEM. 89. Primarul de la noi Ne înjugă ca pe boi Și ară cîmpul cu noi, De rîd și boii de noi. PAS, L. I 12. Se vedeau pluguri cu boi plăvani. SADOVEANU, N. F. 37. Pocnind din bici pe lîngă boi, În zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. COȘBUC, P. I 93. Cine fură azi un ou mîine va fura un bou. ◊ (Metaforic) Ochi de bou = ochi mari și lipsiți de expresie, ca ai boului. ◊ Expr. A nu-i fi {toți) boii acasă = a fi rău dispus. Lui moș Nichifor acestea nu-i prea veneau la socoteală și de aceea nu-i erau acum mai niciodată boii acasă. CREANGĂ, P. 111. A-și băga (sau pune) boii în jug (sau în plug sau în cîrd) cu cineva = a căuta pricină de ceartă. A lăsa (pe cineva) în boii lui = a da (cuiva) pace, a-l lăsa în apele lui. A scoate (pe cineva) din boii lui = a scoate (pe cineva) din sărite, a enerva. A lua (cuiva) boii de dinainte = a despuia (pe cineva) de toate, a-l aduce la sapă de lemn. A nu face cu cineva boi bălțați = a nu se împăca mult timp cu cineva. A merge (sau a se duce) (ca) cu boii (sau cu carul cu boi) = a merge încet, anevoie. 2. Compuse: bou-de-mare = pește mic de mare, cu capul gros și lătăreț, cu botul scurt și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-sur = zimbru; bou-de-baltă = a) specie de broască _(v. buhai-de-baltă); b) specie de bîtlan (Boutaurus stelaris); c) (și în forma bou-de-apă sau boul-bălții) = gîndac mare de apă, cu corpul lătăreț-oval, de culoare neagră; cu picioarele potrivite pentru înot și acoperite cu peri lungi și deși (Hydrophilus piceus). Boul-bălții, gîndac dintre cei de tot mici, dar al cărui cîntec răsună departe, sare de un sfert de stînjen în sus sau, cu iuțeli ca ale clipirilor, sgîrie oglinda tihnită a apelor. MACEDONSKI, O. III 4; bou-de-noapte = bufniță; boul-lui-dumnezeu sau boul-domnului = a) rădașcă; b) (și în forma boul- popii) buburuză.

BOU, boi, s. m. 1. (Adesea fig.) Taur castrat, folosit ca animal de tracțiune, a cărui carne e folosită ca aliment (Bos taurus).Expr. S-a dus bou și s-a întors vacă, se spune despre cineva de care nu s-a prins învățătura sau care s-a întors tot nelămurit de undeva. A nu-i fi (cuiva) (toți) boii acasă = a fi rău dispus. A lăsa (pe cineva) în boii lui = a da (cuiva) pace. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). 2. Compuse: bou-de-mare = pește mic de mare, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-sur = bour; bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene (Bombinator pachypus); b) pasăre de baltă cu ciocul lungăreț și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb (Botaurus stellaris); c) (și în forma bou-de-apă) = gândac mare de apă, de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniță; boul-lui-Dumnezeu sau boul-domnului = a) rădașcă; b) (și în forma boul-popii) buburuză. – Lat. bobus (= bos, bovis).

bou s. m., art. bóul; pl. boi, art. bóii

bou s. m., art. bóul; pl. boi, art. bóii

BOU s. 1. (ZOOL.) bou-de-baltă (Bombinator) = (Mold.) buhai-de-baltă; bou grohăitor v. iac. 2. (ORNIT.) bou-de-baltă (Botaurus stellaris) = (reg.) haucă, bâtlan-de-stuh, buhai-de-baltă, stârc de noapte. 3. (ENTOM.) bou-de-baltă (Hydrophilus piceus) = (reg.) bou-de-apă; boul-Domnului v. buburuză. boul-lui-Dumnezeu v. buburuză.

bóu (-ói), s. m.1. Taur castrat. – 2. Bour. – 3. Instrument muzical popular. – 4. Tont, imbecil. – Mr., megl. bou, istr. bowu. Lat. *bŏvum, formă populară de la bŏvem (Pușcariu 213; REW 1225; Candrea-Dens., 170; DAR); cf. it. bove, bue prov. b(u)ou, fr. boeuf, sp. buey, port. boi, cat. bou. Cf. boar, bour. Dim. boișor, boulean, bouleț; boicuș s. m. (pasăre, Aegithalus pendulinus, Aegithalus castaneus).

BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tracțiune și, mai ales, pentru carne. * A lucra ca un ~ a lucra mult și din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ară, caii mănâncă se spune în cazul când unii muncesc, iar alții trag foloase. A-și băga (sau a-și pune) ~ii în jug (sau în plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Bărbat prost. 3): ~-de-baltă (sau -de-apă) a) specie de broaște cu pete roșii sau galbene pe pântece; b) specie de bâtlan cu gâtul alb și cu penajul galben-verzui pe spate și negru pe cap. ~-de-mare pește marin, de talie mică, de culoare cafenie sau cenușie-închisă. ~-de-noapte bufniță. ~ul-domnului a) rădașcă; b) buburuză. [Monosilabic] /<lat. bovus

bou m. 1. mamifer din ordinul rumegătoarelor, mare de stat, cu forme robuste și coarne solide, bun pentru transport și lucrul câmpului; a-și pune boii în plug cu cineva, a-i căuta ceartă: cu mine ți-ai pus boii in plug? CR.; a nu fi cuiva toți boii acasă, a nu fi în toate apele (metafore luate din sfera îndeletnicirilor țărănești): nu știu ce o fi având nea Chiriac... par’că nu-i sunt toți boii acasă CAR.; 2. fig. gros de cap, om prost; 3. (d’a) joc de copii în care s’aruncă un băț (numit bou) de un număr oarecare de ori. [Lat. BOVEM].

boŭ m. (lat. bos, bŏvis, vgr. bus; it. bue, pv. buou, fr. boeuf, sp. buey, pg. boi). Un animal rumegător domestic cornut alb cenușiŭ (maĭ rar negru, cărămiziŭ saŭ breaz) care se întrebuințează la tras caru, plugu și alte greutățĭ care trebuĭe duse maĭ încet. Fig. (pin aluzie la încetineala bouluĭ față de vioiciunea caluluĭ). Om foarte prost. Bou nopțiĭ, un gîndac mare cafeniŭ care zboară noaptea, maĭ mic de cît caradașca. Boul lui Dumnezeŭ, buburuză. A nu-ți fi boiĭ acasă, a ți se fi înecat corăbiile, a fi maĭ trist de cît ești de obiceĭ. A-țĭ pune boiĭ în plug cu cineva, a lucra în tovărășie cu el, a avea a face cu el, și decĭ a avea ocaziune de ceartă. A trage pe cineva ca cu boiĭ, a-l duce cu mare ce la un lucru care nu-ĭ place. De-a bou (rar), în brînci, în patru labe: a cădea de-a bou. V. taur, vacă, vițel.

bou-de-ápă (gândac) s. m., art. bóul-de-ápă; pl. bói-de-ápă, art. bóii-de-ápă

bou-de-báltă (bâtlan, gândac) s. m. bóul-de-báltă; pl. bói-de-báltă, art. bóii-de-báltă

bou-de-máre (pește) s. m., art. bóul-de-máre; pl. boi-de-máre, art. bóii-de-máre

bóul-Dómnului (insectă) s. m. art.

bóul-lui-Dumnezéu (insectă) s. m. art.

bóul-pópii (insectă) s. m. art.

de-a-n bóulea (pop.) (bo-u-) loc. adv.

bóu-de-ápă s. m., pl. bói-de-ápă

Intrare: bou

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bou boul
plural boi boii
genitiv-dativ singular bou boului
plural boi boilor
vocativ singular
plural
Intrare: bou-de-baltă
bou-de-baltă substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bou-de-baltă boul-de-baltă
plural boi-de-baltă boii-de-baltă
genitiv-dativ singular bou-de-baltă boului-de-baltă
plural boi-de-baltă boilor-de-baltă
vocativ singular
plural
Intrare: bou-de-apă
bou-de-apă substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bou-de-a boul-de-a
plural boi-de-a boii-de-a
genitiv-dativ singular bou-de-a boului-de-a
plural boi-de-a boilor-de-a
vocativ singular
plural
Intrare: bou-de-mare
bou-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bou-de-mare boul-de-mare
plural boi-de-mare boii-de-mare
genitiv-dativ singular bou-de-mare boului-de-mare
plural boi-de-mare boilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: boul-Domnului

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular boul-Domnului
plural boii-Domnului
genitiv-dativ singular boului-Domnului
plural boilor-Domnului
vocativ singular
plural
Intrare: boul-lui-Dumnezeu
boul-lui-Dumnezeu substantiv masculin articulat

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular boul-lui-Dumnezeu
plural boii-lui-Dumnezeu
genitiv-dativ singular boului-lui-Dumnezeu
plural boilor-lui-Dumnezeu
vocativ singular
plural
Intrare: boul-popii

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular boul-popii
plural boii-popii
genitiv-dativ singular boului-popii
plural boilor-popii
vocativ singular
plural
Intrare: limba-boului
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-boului
plural
genitiv-dativ singular limbii-boului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ochiul-boului
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ochiul-boului
plural
genitiv-dativ singular ochiului-boului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ochiul-boului-a-ferigei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ochiul-boului-a-ferigei
plural
genitiv-dativ singular ochiului-boului-a-ferigei
plural
vocativ singular
plural

11 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

!límba-bóului (plantă) (-bo-u-) s. f. art., g.-d. art. límbii-bóului

!óchiul-bóului (plantă) s. m. art.

límba-bóului (bot.) s. f.

óchiul-bóului (bot.) s. m.

LIMBA-BÓULUI s. v. dragavei, miruță, pătlagină, sică, ștevie.

OCHIUL-BÓULUI s. v. bumbișor, cinci-degete, codobatură, granat, lăptucul-oii, margaretă, piciorul-cocoșului, pitulice, prundar, prundaș, romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare, spilcuță, spânz, steliță, steluță.

OCHIUL-BOULUI-A-FÉRIGEI s. v. năprasnică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

limba-bóului s. v. DRAGAVEI. MIRUȚĂ. PĂTLAGINĂ. SICĂ. ȘTEVIE.

ochiul-bóului s. v. BUMBIȘOR. CINCI-DEGETE. CODOBATURĂ. GRANAT. LĂPTUCUL-OII. MARGARETĂ. PICIORUL-COCOȘULUI. PITULICE. PRUNDAR. PRUNDAȘ. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE. SPILCUȚĂ. SPÎNZ. STELIȚĂ. STELUȚĂ.

ochiul-boului-a-ferígei s. v. NĂPRASNICĂ.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a se duce bou și a se întoarce vacă expr. (peior.) a rămâne la fel de prost ca la început (după o călătorie de studii, după o perioadă de instruire etc.).