10 definiții pentru azoic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

azóic2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr azoïque] (D. compuși organici) Care conține azot.

azóic1, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr azoïque] 1 (D. un mediu) Lipsit de viață animală. 2 (D. terenuri) Lipsit de fosile.

AZÓIC, -Ă, azoici, -ce, adj. (Biol.; despre mediu) Care este lipsit de viață animală. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. azoïque.

AZÓIC, -Ă, azoici, -ce, adj. (Biol.; despre mediu) Care este lipsit de viață animală. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. azoïque.

AZÓIC2, -Ă adj. (Despre compuși organici) Care conține azot. [< fr. azoïque].

AZÓIC1, -Ă adj. (Despre un mediu) Lipsit de animale; (despre terenuri) lipsit de fosile. [Pron. -zo-ic. / cf. fr. azoïque < gr. a – fără, zoon – animal].

AZÓIC2, -Ă adj. (despre compuși organici) azotat. (< fr. azoïque)

AZÓIC1, -Ă I. adj. lipsit de viață animală; (despre terenuri) lipsit de fosile. II. adj., s. n. (geol.) arhaic. (< fr. azoïque)

AZÓIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre locuri) Care este lipsit de animale; fără animale. 2) (despre soluri) Care este lipsit de fosile. /<fr. azoïque


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

azóic adj. m. (sil. a-zo-ic), pl. azóici; f. sg. azóică, pl. azóice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: azoic
azoic adjectiv
  • silabație: a-zo-ic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • azoic
  • azoicul
  • azoicu‑
  • azoică
  • azoica
plural
  • azoici
  • azoicii
  • azoice
  • azoicele
genitiv-dativ singular
  • azoic
  • azoicului
  • azoice
  • azoicei
plural
  • azoici
  • azoicilor
  • azoice
  • azoicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)