O definiție pentru șineac
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
șineac (-eci), s. n. – (Banat, Olt., Trans.) Măsură de capacitate egală cam cu 10 litri. – Var. șineag, șinic. Sb. šinik (Candrea).[1]
- Încadrarea s. n. este probabil greșită. — gall
Intrare: șineac
șineac substantiv masculin
| substantiv masculin (M37) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)