ÎMPREJURUL prep. (Construit cu genitivul; arată spațiul înconjurător în raport cu cineva sau ceva) În jurul... În fața halei, împrejurul gurii de canal, un cerc de căruțe cu lăptari și lăptărese. SP. POPESCU, M. G. 51. După ce se urcă fata în pom, necheză Galben-de-Soare de trei ori și toată herghelia... se adună împrejurul lui. ISPIRESCU, L. 28. Dar pînă la vremea asta se adunase împrejurul lui Ivan tot satul, ca să vadă de patima dracilor. CREANGĂ, P. 306. Mii de globuri luminoase strălucesc împrejurul vaporului. ALECSANDRI, O. P. 312.

ÎMPREJURUL prep. (urmat de un substantiv în genitiv sau de un substitut al acestuia, exprimă un raport spațial concretizând locul, spațiul din jurul cuiva sau a ceva) În jurul. Mergeam împrejurul casei. /Din împrejur

ÎMPREJUR, † ÎMPREGIUR I. adv. 1 În jur, făcînd ocol: noi, copiii, stam roată ~ (GRIG.); a tăia ~; a face la stînga ~, a coti la stînga: apoi de la Catrina făcui stînga ~ și mă dusei drept la căpitanul (GN.); de jur ~ ¶ 2 Din toate părțile în ocol. II. ÎMPREJURUL prep. (construită cu genit.): m’am uitat ~ul meu; Turcii, făcînd șanțuri împregiurul Hotinului, au intrat în șanțuri (MUST.); iarba... acoperise lespezile mormintelor de pe ’mpregiurul bisericii (ALECS.); de jur ~ul, în toate părțile în ocol: de jur ~ul casei. III. (pl. -juri) sn. Împrejurime, preajmă: toți răcnind și strigînd cît clocotea tot ~ul (SB.) [î n + p re + j u r].

împrejurul prep. (~ lui/său)

împrejurul prep. (~ lui)

împrejurul prep.

împrejuru- prep. (~i)

împrejuru- prep. (~ i)

ÎMPREJURUL prep. primprejurul, (înv.) prejurul. (~ casei.)

ÎMPREJURUL prep. primprejurul, (înv.) prejurul. (~ casei.)