SEPIA s. f. v. sepie.^[1] corectat(ă)

sepia sf vz sepie

SEPIA s. f. invar. Vopsea cafenie-închisă provenită din viscerele sepiei și întrebuințată în pictură. ♦ Culoare asemănătoare cu a lichidului secretat de sepie; desen făcut cu tuș de această culoare.

SEPIA s.f. invar. Tuș cafeniu-închis, provenit din lichidul eliminat de sepie sau fabricat pe cale artificială și întrebuințat în pictură sau în grafică. ♦ Desen făcut cu o astfel de culoare. [Pron. -pi-a. / < fr. sépia].

SEPIA s. f. inv. tuș cafeniu-închis, din lichidul eliminat de sepie sau fabricat pe cale artificială, în pictură sau în grafică. ◊ desen cu o astfel de culoare. (< fr. sépia)

SEPIA f. invar. 1) Materie colorantă cafenie-închisă, obținută din substanța secretată de sepie sau produsă pe cale industrială și folosită în pictură. 2) Desen executat cu asemenea materie. [G.-D. sepiei; Sil. -pi-a] /<fr. sepia, lat. sepia, it. seppia

SEPIE, (1) sepii, (3) sepia, s. f. 1. Moluscă marină cu corpul oval, prevăzut cu zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă și care, când este atacată, elimină o secreție negricioasă dintr-o „glandă de cerneală”, tulburând apa din jur (Sepia officinalis). 2. (În forma sepia) Vopsea de culoare cafenie-închis provenită din viscerele sepiei sau fabricată pe cale sintetică, folosită în pictură sau în grafică; culoare roșie-brună ◊ (Adjectival) Culoare sepia. 3. Desen colorat roșu-brun, realizat cu sepia (2). [Var.: sepia s. f.] – Din fr. sepia, lat. sepia, it. seppia.

sepie sf [At: ȘINCAI, în DR. V, 561 / V: ~ia, (înv) sup~, (îvr) sip~ / Pl: ~ii / E: fr sépia, lat sepia, it seppia] 1 Specie de cefalopod răpitor din mările temperate și calde, cu corpul oval și cu o cochilie calcaroasă internă, având în jurul gurii opt brațe scurte și două lungi, prevăzute cu ventuze, care, atunci când este atacat, emană un lichid negricios, care tulbură apa (Sepia officinalis). 2 (Îs) Os de ~ (sau, înv, osul ~i) Sepion. 3 (Îf sepia) Substanță colorantă, brună, secretată de sepie (1) sau fabricată pe cale artificială și folosită pentru desen și pentru laviu. 4 Culoare roșie-brună. 5 (Pex) Desen lucrat cu sepie (3). 6 Pulbere obținută prin măcinarea cochiliei de sepie (1) și folosită în tehnica dentară ca substanță abrazivă pentru polarizarea lucrărilor protetice. 7 (Bot; îvr) Buberic (Scrophularia nodosa).

supie sf vz sepie

SEPIE, sepii, s. f. 1. Moluscă marină cu corpul oval, prevăzut cu zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă și care, când este atacată, elimină o secreție negricioasă dintr-o „glandă de cerneală”, tulburând apa din jur (Sepia officinalis). 2. (În forma sepia) Vopsea de culoare cafeniu-închis provenită din viscerele sepiei sau fabricată pe cale artificială, întrebuințată în pictură sau în grafică. 3. Desen colorat roșu-brun, realizat cu sepia (2). – Din fr. sépia, lat. sepia.

sepie f. 1. molusc al cărui os secretează o coloare neagră, cu care se face sepia; 2. materie negricioasă de desenat; 3. desen făcut cu această materie.

*sepíe f. (lat sépia, d. vgr. sepia). Zool. O moluscă cefalopodă care secretează un lichid negru întrebuințat în desemn (Scoĭca internă se numește os de sepie). Văpsea neagră formată de acest lichid.

sepia¹ (desp. -pi-a) adj. invar. (desene ~)

!sepia² (colorant; culoare; desen) (desp. -pi-a) s. f., g.-d. art. sepiei; (desene) pl. sepia

!sepia (vopsea, culoare, desen) (-pi-a) adj. invar., s. f., (desene) pl. sepia

sepia (vopsea, culoare, desen) s. f. invar. (sil. -pi-a)

sepie (-ii), s. f. – 1. Moluscă marină (Sepia officinalis). – 2. Vopsea, culoare cafeniu-închis. – 3. Desen colorat cafeniu-închis. Lat. sepia (sec. XIX).