PICI, pici, s. m. Băiat (foarte) tânăr; copil de sex masculin; puști. – Din tc. piç.

pici² smi [At: CREANGĂ, O. 297 / E: tc piç] 1 (Fam; cu termen de adresare) Băiat foarte tânăr. 2 Copil de sex masculin Si: (fam) puști, (nob) piciulingă.

PICI, pici, s. m. (Fam.) Băiat (foarte) tânăr; copil de sex masculin; puști. – Din tc. piç.

PICI, pici, s. m. (Familiar, adesea glumeț) Băiat nevîrstnic; copil. Ei, piciule, toți stejarii ăștia... mă cunosc de 25 de ani! GALACTION, O. I 268. Întinde piciul istovit O pălărie spartă. IOSIF, V. 55. Ce te uiți așa, piciule? Vezi-ți de treabă. VLAHUȚĂ, la TDRG.

PICI ~ m. fam. Băiat mic; puști; băiețel. /<turc. piç

picĭ m., pl. tot așa (cp. cu pițigoĭ, cu pitic, și cu turc. pič, bastard, animal saŭ plantă incompletă, vlăstar adventiv crescut lîngă trunchĭ. Cp. cu copil, baĭstruc și bitang). Fam. Băĭat de vre-o 8-14 anĭ: un picĭ conducea barca.

CHICI... = PICI...

piciu m. băiat mic, mai ales ștrengar și sburdalnic. [Cf. sicilian PICIOTTU, băiat].

pici s. m., pl. pici, art. picii

pici s. m., pl. pici, art. picii

pici s. m., pl. pici

piciu, -ci.

pici (pici), s. m. – Avorton, stîrpitură. Tc. piç „bastard” (Lokotsch 1653; T. Papahagi, Etimologii, București 1940). Relație cu rădăcina romanică *picc- (Pușcariu 1304; Tiktin) pare incertă.

pici DU ne trimite pentru etimologie la sicil. piciottu „băiat”, TDRG lasă cuvîntul fără etimologie, dar citează diferite forme, mai mult sau mai puțin asemănătoare, romanice și romînești. CADE explică cuvîntul prin bg. пич „,bastard” (care nu apare în РСБКЕ). Cuvîntul este în realitate turcesc рiç, și el apare și în greaca modernă, πίτš (Ronzevalle, p. 61; Scriban, după ce ne îndreaptă spre pițigoi, pitic, trimite și la turc. piç „,bastard”). Trecerea, de înțeles de la „bastard” la „copil”, „persoană mică de stat” nu este prea greu de acceptat. Dar avînd în vedere că în turcește cuvîntul are și înțelesul de „stîrpitură” , „organism nedezvoltat”", nu vom crede că deplasarea de înțeles s-a făcut întîmplător în ambele limbi, în chip independent, ci trebuie să credem că din turcește cuvîntul ne-a venit cu înțelesul pe care i-l cunoaștem în romînește.

PICI s. v. băiețaș, băiețel, copilaș.

PICI s. v. puști.

pici s. v. BĂIEȚAȘ. BĂIEȚEL. COPILAȘ.

PICI s. prichindel, puști, țînc, (reg.) pricolici, (fam.) zgîmboi, (fig.) năpîrstoc. (Un ~ de vreo 5 ani.)

pici, pici, adj. m. (reg.) miop.