O definiție pentru piancă
Regionalisme / arhaisme
piancă, s.f. sg. (reg.) ființă slută, urâtă.
Intrare: piancă
piancă substantiv feminin
| substantiv feminin (F30) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||