ochincea sf [At: BARONZI, L. 139 / V: (reg) ~ane, ~npele sfp, otinteauă, otinteavă / Pl: ~ele / E: nct] (Bot; reg; mpl) 1 Ghințură (Gentiana cruciata) 2 Ghințură (Gentiana excisa). 3 Ghințură (Gentiana lutea). 4 Degetariță (Digitalis ambigua).

OCHINCEA (pl. -cele) sf. 🌿 1 = GHINȚURĂ ¶ 2 pl. = CUPE.

ochinceane sfp vz ochincea

ochinpele sfp vz ochincea

otinteauă sf vz ochincea

otinteavă sf vz ochincea

ochincele f. pl. Bot. gențiană. [Și ocinceave: de origină necunoscută].

OCHINCEA s. v. gențiană, ghințură.

ochincea s. v. GENȚIANĂ. GHINȚURĂ.

OCHINCEA s. f. (Regional; mai ales la pl.) 1. Ghințură (Gentiana cruciata sau excisa sau lutea). cf. BARONZI, L. 139, DDRF, PHILIPPIDE, P. 97, ȘĂINEANU, BRANDZA, FL. 157, 158, BARCIANU, GRECESCU, FL. 397, 398, n. LEON, MED. 40, ALEXI, W., BIANU, D. S., com. MARIAN, ȘEZ. IV, 29. Foaie verde otinteavă, Pe mine maica mă-ntreabă Ce muncă-mi este mai dragă. MAT. FOLK. 449. 2. Degetariță (Digitalis ambigua) (Bîrsana – Sighetul Marmației). cf. ALR II 6 323/353. – pl.: ochincele. – Și: otinteavă, otinteauă (DENSUȘIANU, T. H. 327) s. f.; ochinpele (BARONZI, L. 139), ochinceane (ALEXI, W.) s. f. pl. – Etimologia necunoscută.