OARECINE pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva; oareșicine. – Oare + cine.

oarecine [At: PSALT. HUR. 74^v/10 / V: (înv) oreac~, or~, var~, (reg) oaric~, oarc~, vo~ / A și: oarecine / G-D: oarecui și (rar, af) oareicine / E: oare¹ + cine] 1 pnh (Îrg) Cineva. 2 pnh (Înv; îs) Alt ~ Altcineva. 3 pnh Oricine. 4 anh (Înv) Anumit.

OARECINE pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva; oareșicine. – Oare + cine.

OARECINE pron. nehot. (învechit și regional) Cineva. Hai, hai, hai, bădiță, bine, Tu mai ai pe oarecine! – Ba eu, mîndră m-oi jura De mai am pe cineva. MARIAN, S. 31. – Variantă: oareșicine (pronunțat oa-reși-) pron. nehot.

OARECINE pron. nehot. înv. v. ORICINE. /oare + cine

oarcine pnh, anh vz oarecine

oaricine anh, pnh vz oarecine

oreacine anh, pnh vz oarecine

orecine anh, pnh vz oarecine

varecine pnh, anh vz oarecine

OAREȘICINE pron. nehot. v. oarecine.

oare-cíne, pron. indefinit uzitat fără subst. Vechĭ. Cineva, orĭ-care ar fi, oare-care: a venit oare-cine, un oare-cine.

oarecine pr., g.-d. oarecui

oarecine

oarecine, oarecui gen.

*oare cine adv. + pr. ( ~ știe?)

OARECINE pron. v. careva, cineva, unul, vreunul.

OARECINE adj., pron. v. oarecare.

OARECINE adj. v. anumit.

oarecine pron. v. CAREVA. CINEVA. UNUL. VREUNUL.

oarecine adj., pron. v. OARECARE.

oarecine adj. v. ANUMIT.

oarecíne, pron. neh. (reg.) Cineva, careva: „...că dacă iei brăcinariul de la oarecine...” (Papahagi, 1925: 319). – Din oare + cine (MDA).

oarecine, pron. neh. – (reg.) Cineva, careva: „...că dacă iei brăcinariul de la oarecine...” (Papahagi, 1925: 319). – Din oare + cine (DEX, MDA).