ni¹ c [At: NECULCE, L. 50 / E: slv ни] (Îvp; are sau îcr nici) 1 (Îcn; rep) Exprimă negarea fiecărei alternative. Ni nu bea, ni nu mânca. 2 (Afirmativ; îcrî) Exprimă nehotărârea între două sau mai multe posibilități Si: când... când. Trimite ni pre unul, ni pre altul înaintea lui.

NI conj. (Învechit și popular; corelativ, indicînd o alternanță de acțiuni succesive) Cînd..., cînd...; acum..., acum...; ba..., ba... A ostenit măicuța Tot mutîndu-și pernuța Ni la umbră, ni la soare, Ni la cap, ni la picioare! TEODORESCU, P. P. 288.

2) ni conj. (vsl. ni). Nec. Cant. Ba... ba, cînd... cînd, aci... aci: ni pre unul, ni pre altul (Let. 2, 204).

pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, numele notelor muzicale bisericeștĭ, care corespund cu do, re, mi, fa, sol, la, si.^[1]

ni interj., conjcț.

ni conj. – Nici. – Istr. ni. Sl. ni (Tiktin). Der. din lat. nec (Candrea-Dens., 1228) este îndoielnică. Sec. XVIII, azi rar.

ni (νη, de la cifra η’ = 7) 1. Denumire dată în muzica psaltică (v. bizanzină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde în nomenclatura silabică lui do*. 2. Numele celui de-al șaptelea sunet în gama* indiană.

ni subst. Treapta (nota) a șaptea pe scara (gama) muzicii bisericești psaltice, situată între „zo” și „pa” – Din n (cons. de legătură) + gr. i(ota).

NI¹ conj. (Învechit și popular; repetat sau dublat de „nici”) 1. (Cînd înțelesul frazei e negativ, exprimă, prin repetare, negarea fiecărei alternative) Nici (II)..., nici... Eu spun că să vînd, să scap de belea, ea că nu... Ni așa, ni așa! Atunci ce vreai, fa? preda, m. 179. Umbla nici pe drum, ni pe lîngă drum, căci țapul nu ținea drumul drept. ispirescu, l. 179. Dar Gruița cel mai mic Ni nu bea, Ni nu mînca, Numa ședea supărat. densusianu, Ț. h. 183. Ni nu mîncă, ni nu bea. Mat. dialect, i, 82. Ni seamă, ni teamă (= nici nu-mi pasă, nici nu mi-e teamă), rev. crit. iii, 162. 2. (Cînd înțelesul frazei e afirmativ, exprimă, prin repetare, nehotărîrea între două sau mai multe posibilități) Cînd..., cînd... ; acum..., acum... ; ba... , ba... ; aici..., aici... Nu crede vizirul că vine și tot trimite ni pre unul, ni pre altul înaintea lui, să vie mai curund. neculce, l. 50. Lățcarachi tot triimite la sute de pungi de lua, ni c-o pricină, ni cu alta. id. ib. 101, cf. 161. Însă ghetii grecilor au fost mai cunoscuți, căci și mai adese peste îmbe malurile Dunării trecea și ni cu mesii, ni cu thrachii să amesteca. cantemir, hr. 73. Foarte bine, foarte bine! ni din buze mormăia, ni din colți clănțăia. id. ist. 121, cf. 29, 156, hem 919. A ostenit măicuța Tot mutîndu-ți pernuța Ni la umbră, ni la soare, Ni la cap, ni la picioare. teodorescu, p. p. 288, cf. marian, i. 38. Ni una, ni alta. rev. crit. iii, 162. Mirele s-a supărat Și-ntr-una s-a preumblat. Ni în tindă, ni în casă, Pe șinură de mătasă. bud, p. p. 15, cf. PAMFILE, C. T. 94, T. PAPAHAGI, m. 112, CIAUȘANU, v. 183, BUL. FIL. v, 169, ALR Ii/79. – Din slavonul ин.