6 definiții pentru maritagiu

Explicative DEX

maritagiu sf [At: CALENDAR (1794), 32/4 / V: ~aj / Pl: ~age / E: it maritaggio] (ltî) 1 Căsătorie. 2 Căsnicie.

maritaj sn vz maritagiu

Sinonime

MARITAGIU s. v. casă, căsătorie, căsnicie, menaj.

maritagiu s. v. CASĂ. CĂSĂTORIE. CĂSNICIE. MENAJ.

Tezaur

MARITÁGIU s. n. (Italienism învechit) Căsătorie, căsnicie. Maritajul său era legitim. CALENDARIU (1794), 32/4. Maritagiul e bun pentru bacali și pentru dascăli. ROM. LIT. 3921/12. Era. . . una din nenumăratele victime ale maritagelor de conveniență. FILIMON, O. II, 27, cf. 175, 261, COSTINESCU, LM. Donațiunile făcute în favoarea maritagiului nu sînt revocabile pentru ingratitudine. HAMANGIU, C. C. 197, cf. 219. ◊ F i g. Misteriosul maritagiu al acestor plante. BARASCH, M. II, 202/14. - Pl.: maritage. – Și: maritáj s. n. – Din it. maritaggio.

MARITÁJ s. n. v. maritagiu.

Intrare: maritagiu
maritagiu substantiv neutru
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maritagiu
  • maritagiul
  • maritagiu‑
plural
  • maritagii
  • maritagiile
genitiv-dativ singular
  • maritagiu
  • maritagiului
plural
  • maritagii
  • maritagiilor
vocativ singular
plural
maritaj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)