2 definiții pentru lătoc
Explicative DEX
lătoc1, ~oacă a [At: ALR I, 959/90 / Pl: ~oci, ~oace / E: lat + -oc] (Reg) Lat (1).
❍ LĂPTOC, LĂTOC (pl. -oace) sn. 🏚 Mold. Bucov. Scoc (la moară) (🖼 2818): începu a-i țîșni apa pe nări și pe urechi ca pe niște lăptoace de mori (CRG.); mergi pe lătoace și-ți vei prinde acolo destulă (SB.); A luat moara de lătoac Și-a trîntit-o tronc la loc (VOR.) [rut. lotoky].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Intrare: lătoc
lătoc2 adjectiv
| adjectiv (A63) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||