29 de definiții pentru fleancă
din care- explicative (18)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
- specializate (3)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FLEANCĂ s. f. (Fam.) Gură (ca organ al vorbirii). ◊ Expr. Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! [Var.: fleoancă, fleoarcă s. f.] – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fleancă sf [At: ISPIRESCU, L. 69 / V: ~eoa~, ~eoarcă, flioa~, floa~ / Pl: ? / E: nct] (Dep) 1 (Fam) Gură (ca organ al vorbirii). 2 (Fam; îe) Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) ~ Taci! 3 (Îae) Nu mai vorbi fără rost! 4 (Fam; îs) Bun de ~ Bun de gură. 5 (Reg) Femeie intrigantă. 6 (Reg) Femeie vorbăreață. 7 (Trs) Femeie proastă și neîngrijită. 8 (Îf fleoarcă) Femeie depravată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLEANCĂ, FLEOANCĂ sf. familiar pop. 1 Gură, bot: apoi atunci, tacă-ți fleanca și ascultă! CAR.; tacă-ți fleanca, fă Paraschivo! zise un bărbat dinaintea ei D. -ZAMF.; atîtea bătea din cea fleancă de gură RET.; ia cătați-vă de treabă, vă spuiu eu, și n’asultați la fleoanca lui! ISP. ¶ 2 👉 TREANCA-FLEANCA.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FLEANCĂ s. f. (Fam.; depr.) Gură (ca organ al vorbirii). ◊ Expr. Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! [Var.: fleoancă, fleoarcă s. f.] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLEANCĂ f. fam. depr.: Tacă-ți (sau închide-ți, ține-ți) ~a! Taci! închide gura! /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fleancă f. bot, gură. V. fleoancă și treanca-fleanca.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fleáncă (vest) și fleoáncă (est) f., pl. flencĭ, fleoance (d. a flencăni, a fleoncăni). Iron. Gură, vorbă: tacă-țĭ fleanca!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLEOANCĂ s. f. v. fleancă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLEOANCĂ s. f. v. fleancă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLEOARCĂ s. f. v. fleancă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLEOARCĂ s. f. v. fleancă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fleoancă sf vz fleancă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fleoarcă sf vz fleancă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
floancă sf vz fleoancă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
treanca-fleanca i, smf vz tranca-fleanca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLEOANCĂ 👉 FLEANCĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FLEOANCĂ, fleoance, s. f. (Familiar, depreciativ) Gură, gură-spartă. Ca să scape de gîra-mîra, că nu-i mai tăcea fleoanca, puse de-l tăie. ISPIRESCU, L. 69. ◊ Expr. Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleoanca! = taci, nu mai vorbi fără socoteală! – Pronunțat fleoan-. – Variantă: fleoarcă (CAMILAR, N. II 347) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLEOARCĂ s. f. v. fleoancă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fleoancă f. 1. bot; 2. fam. gură: tacă-ți fleoanca! 3. lulea cu ciubuc. [V. fleac].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fleoáncă, V. fleancă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fleancă (fam.) s. f.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fleancă (fam.) s. f.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fleancă s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fleoancă, -ce.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FLEANCĂ s. v. gură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fleancă s. v. GURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
treanca-fleanca s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
fleancă (fleoancă), s.f. (pop. și fam.) 1. gură; gură-rea. 2. (reg.) femeie proastă, îmbrăcată neîngrijit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fleancă, s.f. – (pop.) Gură; gură-rea. – Et. nec. (DEX, MDA); din a flencăni, a fleoncăni (Scriban).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fleoancă s.f. (pop. și fam.) 1. gură, gură rea. 2. (reg.) femeie proastă, îmbrăcată neîngrijit. 3. (înv.) lulea cu ciubuc.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
tacă-ți cața! / fleanca! / gura! / leoarba! / pliscul! expr. (vulg.) taci!, liniște!, încetează!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F76) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fleancăsubstantiv feminin
- 1. Gură (ca organ al vorbirii). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: gură
- Ca să scape de gîra-mîra, că nu-i mai tăcea fleoanca, puse de-l tăie. ISPIRESCU, L. 69. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09