demotiki s. (cuv. gr.) ◊ „Din acest an, în Grecia, manualele școlare utilizează, în locul limbii așa-zis literare, «katharevusa», pe care de fapt nu o mai vorbește nimeni, limba vorbită cotidian, «demotiki».” Sc. 15 X 76 p. 5. ◊ „Guvernul grec a pus capăt unei dispute lingvistice datând de 150 de ani și a declarat greaca modernă, «dhimotiki», vorbită de popor și cultivată de poeți ca limbă obligatorie în școli, universități și instituții publice. Înfrântă a ieșit greaca veche, «katharevousa», limbă pe care învățații greci au reluat-o din documentele antichității și au declarat-o limbă oficială în 1921.” Sc. 26 VIII 77 p. 4 [și dhimotiki]