2 definiții pentru călcâia
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
călcâia [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pzi: ~iez / E: călcâi] 1 vi A păși cu pași mari. 2 vi A se grăbi. 3 vt A strivi cu călcâiul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍CĂLCÎIA (-îiez) vb. intr. Trans. A umbla, a merge: după ce mai călcîiă o postată de loc, i se ivi ochilor curtea împăratului RET. [călcîiu].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Intrare: călcâia
verb (V213) Surse flexiune: MDA2 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)