CUCURIGU interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită cântecul cocoșului. ♦ (Substantivat, n.) Cântecul cocoșului; p. ext. (m.) cocoș. 2. S. n. (Glumeț; precedat de prepoziția „la”) Etajul cel mai înalt al unei case; mansardă; p. ext. galerie (la teatru). – Onomatopee.

cucurigu [At: ȚICHINDEAL, F. 114/13 / V: ~icu, cutc~, ~ga, cutcuriga, câtcâriga, câcâriga / Pl: ~ri, (3, 5) ~igi / E: fo] 1 i Cuvânt care imită cântecul cocoșului. 2 sn (Șîc ~-gagu sau cucurigagu sau ~danu^[1]) Cântecul cocoșului. 3 (Pex) sm Cocoș. 4 sn (Pfm; d. soție; îe) A cânta ~ în casă A-și impune voința ei în căsnicie. 5 (Pop) sm Floricele de porumb. 6 sn (Gmț) Mansardă. 7 (Gmț; îlav) La ~ în partea cea mai de sus. 8 sn (Gmț; la teatru) Ultima galerie. 9 snp (Pop) Miez de nucă întreg.

CUCURIGU interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită cântecul cocoșului. ♦ (Substantivat, n.) Cântecul cocoșului; p. ext. (m.) cocoș. 2. S. n. (Glumeț; precedat de prepoziția „la”) Etajul cel mai înalt al unei case, mansardă; galerie (la teatru). – Onomatopee.

CUCURIGU² s. n. (Glumeț) Etajul cel mai înalt al unei case, manșardă; galeria unui teatru, îl vedeai... de. la cucurigu, în stal. PAS, Z. I 188. Lasă că e bine și aici! răspunse unul de peste balustradă. Noi sîntem învățați. să stăm la cucurigu. PAS, Z. IV 164.

CUCURIGU² s. n. (Glumeț, precedat de prepoziții) Etajul cel mai înalt al unei case, mansardă ; galeria unui teatru. – Din cucurigu¹.

CUCURIGU¹ interj. Cuvînt care imită cântecul cocoșului. ♦ (Substantiv, n.) Cântecul cocoșului ; p. ext. (m.) cocoș. – Onomatopee.

cutcurechi sm vz cucurigu

+cucurigu² (fam.) s. n. (la ~)

cucurigu² (cântec, etaj, galerie) s. n., art. cucurigul

cucurigu (cântec, etaj, galerie) s. n., art. cucurigul

cucurigu interj. – 1. Cuvînt care imită cîntecul cocoșului. – 2. (S. m.) Cîntecul cocoșului. – 3. Cocoș. – 4. Galerie (la teatru). – 5. Miez de nucă întreagă. Creație expresivă, cf. gr. ϰίϰιρρος „cocoș”, lat. cucurrire, bg. kukurigu, pol., rut. kukuryku (Cihac, II, 85; Conev 54), sb. kukurijek (Skok 76). Pentru sensul 4 cf. sp. gallinero. Sensul 5 se datorează probabil asemănării miezului de nucă cu creasta cocoșului. – Der. cu(t)curiga (var. cu(t)curigi), vb. (a cînta cocoșul).

a intra la cucurigu expr. (intl.) a fi arestat.

la cucurigu expr. 1. (într-o sală de teatru) în ultimul rând. 2. (într-o clădire) la ultimul nivel.

CUCURIGU s. v. cocoș, galerie, mansardă.

cucurigu s. v. COCOȘ. GALERIE. MANSARDĂ.