CIORMOIAG, ciormoiagi, s. m. Plantă erbacee cu flori albe-roșietice (Melampyrum cristatum). [Pr.: -mo-iag] – Cf. magh. csormolya.

ciormoiag sm [At: ECONOMIA, 47 / V: cer~, ciurmoiuc, ciurmui~ / Pl: ~agi / E: mg csormoly, csormolya] 1 (Trs) Plantă erbacee din familia scrophulariaceelor, cu frunze lanceolat-lineare, cu flori albe-roșiatice și fructul capsulă ovoidă, care crește prin locuri deschise, poieni și pe lângă păduri, în iunie-iulie Si: codroi, dințariță, grăpadă, grăpariță, grău-negru, grâul-prepeliței, miază-noapte, scrabă (Melampyrum cristatum). 2 (Trs) Plantă erbacee mică din familia scrophulariaceelor cu tulpină rigidă, frunze lanceolate-lineare lățite spre bază și îngustate în pețiol și flori albe cu striațiuni purpurii, care crește prin locurile pietroase din regiunea subalpină, în iunie-august Si: codroi, grăpariță, scrabă (Melampyrum saxosum). 3 (Bot) Condroniu (Melampyrum arvense). 4 (Bot) Sor-cu-frate (Melampyrum cristatum). 5 (Bot) Sălbăție (Solium temulentum).

CIORMOIAG sbst. 🌿 1 Plantă erbacee, cu flori albe-roșietice; numită și „grîul-prepeliței” sau „miază-noapte” (Melampyrum cristatum) (🖼 1203) ¶ 2 = GRÎU-NEGRU ¶ 3 = SOR-CU-FRATE [ung. csormolya].

CIORMOIAG s. m. Plantă erbacee cu flori albe-roșietice (Melampyrum cristatum). [Pr.: -mo-iag] – Cf. magh. csormolya.

CIORMOIAG s. m. Plantă erbacee cu frunze în formă de inimă, cu flori albe-roșietice (Melampyrum cristatum). – Magh. csormoly + suf. -ag.

ciormoiag n. Tr. Bot. grâul-prepeliței. [Ung. CSORMOLYA].

cĭormoĭág m., pl. ĭégĭ (ung. csormoly, csormolya, pl. -ak; ceh. čermel, d. čermný, roș, vsl. črŭmĭnŭ, roș). Trans. Scrab.

ciormăiag sm vz ciormoiag

cirmuiag sm vz ciormoiag

ciurmoiac sm vz ciormoiag

FRĂȚIOR sm. 1 dim. FRATE ¶ 2 Termen cu care ne adresăm cuiva în semn de prietenie sau de dragoste frățească: Ia spune-mi, măi frățioare, ursul ce lucru-ți șopti? PANN. ¶ 3 🌿 CIORMOIAG.

GRÎU I. (pl. grîe) sn. 🌿 1 Plantă graminee din grupul cerealelor, din al cărei spic măcinat și transformat în făină se face pîinea (🖼 2472): spic de ~; făină de ~; colac de ~; un sac de ~; nu e ~ fără neghina 👉 NEGHINĂ; dintre numeroasele specii cultivate la noi, vom aminti numai cîteva mai de seamă: ~ – CÎRNĂU (Triticum vulgare), de două feluri: a) ~-CÎRNĂU-MUSTĂCIOS, ~-DE-VARĂ sau VĂRATIC (Triticum aestivum) (🖼 2473) și b) ~-CÎRNĂU-TUNS, ~-DE-TOAMNĂ sau DE-IARNĂ (Triticum hibernum) (🖼 2474); ~-MARE sau ~-ENGLEZESC (Triticum turgidum) (🖼 2475); ~-MOALE sau ~-ALB¹, ~-DE-SCROBEALĂ (Triticum dicoccum) (🖼 2476); ~-ALB² sau ~-POLONEZ (🖼 2478) ¶ 2 ~-NEGRU¹ sau „ciormoiag”, „codroniu”, „păduroniu”, „grîul-prepeliței”, „miază-noapte”, etc., plantă cu florile roșii-purpurii sau galbene, cu spic conic (Melampyrum arvense) (🖼 2477); – GRÎU-NEGRU² = CIORMOIAG 1 ¶ 3 ~-TARE = GHIRCĂ ¶ 4 GRÎUL – CUCULUI = OCHII-PĂSĂRUICII1 ¶ 5 GRÎUL – POTÎRNICHII = PARECHERNIȚĂ ¶ 6 GRÎUL-PREPELIȚEI ~--~ NEGRU. II. pl. GRÎNE, cereale, bucate: o lină suflare de vînt adie peste grînele coapte (VLAH.); GÎNDAC-DE-GRÎNGOAȘĂ [lat. granum].

ciormoiag s. m., pl. ciormoiagi

!ciormoiag s. m., pl. ciormoiagi

ciormoiag s. m. (sil. -mo-iag)

ciormoiag (ciormoiagi), s. m. – Diverse specii de condroniu (Melampyrum cristatum, arvense, nemorosum). Mag. csormolya (Cihac, II, 491; Drăganu, Dacor., VII, 133; Gáldi, Dict., 87); aparține aceleiași rădăcini sl. a lui ciormă.

CIORMOIAG s. (BOT.; Melampyrum) condroniu, (reg.) carpenă, miazănoapte, păduroniu, scrabă, grâul-prepeliței, grâu-negru, sor-cu-frate.

CIORMOIAG s. v. sălbăție, sor-cu-frate.

ciormoiag s. v. SĂLBĂȚIE. SOR-CU-FRATE.

CIORMOIAG s. (BOT.; Melampyrum) condroniu, (reg.) carpenă, miazănoapte, păduroniu, scrabă, grîul-prepeliței, grîu-negru, sor-cu frate.