opțiuni
  • info

12 definiții pentru bălăiel

din care

Explicative DEX

BĂLĂIEL, -IA, -ICĂ, bălăiei, -ele, adj. (Rar) Bălăior. – Bălai + suf. -el.

bălăiel, ~ia [At: ALECSANDRI, T. 898 / P: ~lă-iel / V: -ăel / Pl: ~iei, ~e / E: bălai + -el] 1 a (Rar) Bălăior (2). 2 sm Animal plăvan.

bălăiél, -iá adj. (pop.) Bălăior. • pl. -iei, -iele. /bălai + -el, -ea.

BĂLĂIEL, -ĂICĂ I. adj. dim. BĂLAIU: vai! săracu bălăiel! mult era el frumușel (ALECS.). II. BĂLĂICĂ sf. 1 🐑 Nume dat unei oi albe 2 🐒 Nume dat unei vițele albe (HASD.).

BĂLĂIEL, -IA, -ICĂ, bălăiei, -ele, adj. Bălăior. – Bălai + suf. -el.

BĂLĂIEL, bălăieli,[1] adj. m. (Rar) Bălăior. ♦ (Substantivat). Epitet dat unui animal bălan. Vai, săracu bălaiei! Mult era el frumușel! Cum l-o pîrlit pe spinare Și mi l-o pus în frigare, De strigă în gura mare: Coviț, coviț, rău mă doare. ALECSANDRI, T. 898.

  1. Forma de m. pl. (indicată și de unele surse ortografice) nu pare corectă. — gall

BĂLĂIEL, -IA, -ICĂ, bălăiei, -ele, adj. Bălăior. – Din bălai + suf. -el.

Ortografice DOOM

bălăiel (rar) adj. m., pl. bălăiei; f. bălăică, pl. bălăiele

bălăiel (rar) adj. m., pl. bălăiei; f. bălăică, pl. bălăiele

bălăiel adj. m., pl. bălăieli; f. sg. bălăică, pl. bălăiele

Sinonime

BĂLĂIEL adj. bălăior, bălănel, bălănuț, (rar) bălăuc. (Om ~.)

BĂLĂIEL adj. bălăior, bălănel, bălănuț, (rar) bălăuc. (Om ~.)

Intrare: bălăiel
bălăiel adjectiv
adjectiv (A74)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăiel
  • bălăielul
  • bălăielu‑
  • bălăia
  • bălăică
  • bălăiaua
  • bălăica
plural
  • bălăiei
  • bălăieii
  • bălăiele
  • bălăielele
genitiv-dativ singular
  • bălăiel
  • bălăielului
  • bălăiele
  • bălăielei
plural
  • bălăiei
  • bălăieilor
  • bălăiele
  • bălăielelor
vocativ singular — —
plural — —
bălăel adjectiv
adjectiv (A71)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăel
  • bălăelul
  • bălăelu‑
  • bălăea
  • bălăică
  • bălăeaua
  • bălăica
plural
  • bălăei
  • bălăeii
  • bălăele
  • bălăelele
genitiv-dativ singular
  • bălăel
  • bălăelului
  • bălăele
  • bălăelei
plural
  • bălăei
  • bălăeilor
  • bălăele
  • bălăelelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălăiel, bălăiaadjectiv

  • 1. rar Bălăior, bălănel, bălănuț, bălăuc. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: bălăior bălănel bălănuț bălăuc
    • 1.1. (și) substantivat Epitet dat unui animal bălan. DLRLC
      • format_quote Vai, săracu bălăiel! Mult era el frumușel! Cum l-o pîrlit pe spinare Și mi l-o pus în frigare, De strigă în gura mare: Coviț, coviț, rău mă doare. ALECSANDRI, T. 898. DLRLC
etimologie:
  • Bălai + -el. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.