13 definiții pentru bușeală

Explicative DEX

BUȘEALĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură, bușitură. – Buși2 + suf. -eală.

BUȘEALĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură, bușitură. – Buși2 + suf. -eală.

bușea sf [At: DEX2 / Pl: ~eli / E: buși + -eală] Lovitură înfundată (cu pumnul) Si: bușitură, izbitură.

bușea s.f. (pop.) Lovitură înfundată (cu pumnul); trîntire (cu violență) a unor lucruri, producînd un zgomot puternic; izbitură, trînteală, (pop.) bușai, bușitură. Din salon... se auziră deodată răcnete, bușeli, bufneli (M. I. CAR.). ◊ Expr. A lua pe cineva la bușeală (sau la bușeli) = a bate pe cineva zdravăn. Și unde mi-l luă pe ăl Păcală al meu la bușeli măcelarul (ISP.). • pl. -eli, -ele. /buși2 + -eală.

BUȘEALĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul), izbitură. Înlăuntru s-amestecă val-vîrtej ciocneli de pahare, bușeli de călcîie, cu zbîrnîitul otova al cobzarului. DELAVRANCEA, S. 6. Și tinde mi-l luă pe ăl Păcală al meu la bușeli măcelarul... ISPIRESCU, la TDRG.

BUȘEALĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură. – Din buși2 + suf. -eală.

BUȘEALĂ ~eli f. 1) v. A BUȘI. 2) Bătaie înfundată cu pumnii. /a buși + suf. ~eală

bușeală f. lovitură cu pumnul.

bușeálă f., pl. elĭ. Trînteală, lovitură care te face să cazĭ cu un zgomot înfundat, bușaĭ.

bușa sf vz bușeală

BUȘA (pl. -șeli) sf. Lovitură cu pumnul: auzi ... un sgomot grozav, ceartă, palme, bușeli, țipete CAR. [bi].

Ortografice DOOM

bușea s. f., g.-d. art. bușelii; pl. bușeli

bușea s. f., g.-d. art. bușelii; pl. bușeli

bușea s. f., g.-d. art. bușelii; pl. bușeli

Intrare: bușeală
bușeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bușea
  • bușeala
plural
  • bușeli
  • bușelile
genitiv-dativ singular
  • bușeli
  • bușelii
plural
  • bușeli
  • bușelilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bușa
  • bușala
plural
  • bușeli
  • bușelile
genitiv-dativ singular
  • bușeli
  • bușelii
plural
  • bușeli
  • bușelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bușea, bușelisubstantiv feminin

  • 1. Lovitură înfundată (cu pumnul). DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote Înlăuntru s-amestecă val-vîrtej ciocneli de pahare, bușeli de călcîie, cu zbîrnîitul otova al cobzarului. DELAVRANCEA, S. 6. DLRLC
    • format_quote Din salon... se auziră deodată răcnete, bușeli, bufneli. (M. I. CAR.) DEXI
    • format_quote Auzi ... un sgomot grozav, ceartă, palme, bușeli, țipete. (CAR.) CADE
    • chat_bubble expresie A lua pe cineva la bușeală (sau la bușeli) = a bate pe cineva zdravăn. DEXI
      • format_quote Și unde mi-l luă pe ăl Păcală al meu la bușeli măcelarul... ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Buși + -eală. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.