bulbuci vir [At: DOSOFTEI, V. S. 4, 2 / Pzi: (3) -cește / E: bulbuc] 1-2 (D. apă) A face bulbuci (1) Si: a (se) bulbuca.

bulbuci vb. IV. intr. (despre apă) A face bulbuci; a (se) bulbuca. ◊ prez.ind. pers. 3 -ește. /bulbuc + -i.

BULBUCI (-ucesc) vb. intr. A forma bulbuci (vorb. de apă, cînd plouă, cînd se învîrtește într’o bulboacă sau despre ori-ce lichid ce clocotește la foc): din fundul lacului ieșea un glas bulbucind prin undele lacului RET.

BULBUCI, bulbucesc, vb. IV. Intranz. A face bulbuci sau clăbuci; a bulbuca (2). Din fundul lacului ieșea un glas bulbucind prin undele lacului. RETEGANUL, P. I 48. Și pe sus o ridica Și-n mare mi-o arunca! Valurile bulbucea. ALECSANDRI, P. P. 28. – Variantă: bolboci (ODOBESCU, S. II 264) vb. IV.

BULBUCI, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A face bulbuci. – Din bulbuc.

bulbucì v. V. bulbucà: valurile bulbuciau.

MĂR (pl. meri) I. sm. 🌿 Pom, cu flori albe-trandafirii, ale cărui fructe sînt merele (Pirus malus) (🖼 3052); ~ pădureț, varietate de măr, care crește prin păduri, ale cărui fructe acrișoare se numesc „mere-acre” sau „mere-pădurețe” (Pirus acerba); de florile ~ului 👉 FLOARE 1. II. (pl. mere) sn. 1 🌿 Fructul pomului cu același nume: dintre numeroasele varietăți cultivate cităm: merele crețești, domnești, coadeșe, leșesti, călugărești, paradise, pătule, viești, etc.; mere acre sau mere pădurețe, fructele mărului pădureț care se dau mai ales porcilor de mîncare; Ⓕ F: îi cere și lui inima mere acre sau poftește și el la mere acre, se zice de omul (mai ales bătrîn) care tot poftește lucruri nepotrivite pentru vîrsta și puterile lui; a se sătura de ceva ca de mere acre sau ca de mere pădurețe, a fi sătul pînă ’n gît de ceva, a fi scîrbit, desgustat de ceva; Ⓟ: treanca fleanca, mere acre! vorbe goale! fleacuri! a bate ~, a stîlci în bătăi: Să ți-l calc eu sub picioare, să-l pizez, să ți-l las ~ (PANN); Ⓕ: ~ul discordiei, pricina neînțelegerii, învrăjbirii. aluziune la mărul oferit de Paris zeiței Venus și care a fost pricina războiului Troii ¶ 2 🌿 ~-AURIU BULBUCI; – ~UL-CUCULUI – IARBĂ-DE-LÎNGOARE; – ~UL – LUPULUI – DALAC 2, REMF; – ~UL-PORCULUI = LAUR 1; MERE-DE-PĂMÎNT NAPI-PORCEȘTI ¶ 3 🫀 ~ul lui Adam 👉 ADAM 2 [lat. vulg. mēlus clas. malus].

bulbucà (bulbucì) v. a clocoti (de valuri), a scoate bășici, a curge cu sgomot. [Onomatopee exprimând sgomotul cu care apa agitată iese dintr’un izvor sau dintr’o sticlă].

bulbucésc v. intr. (d. bulbuc 1). Scot bulbucĭ, clocotesc: apa bulbucește.

bulbuci (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bulbucește, 3 pl. bulbucesc, imperf. 3 sg. bulbucea; conj. prez. 3 să bulbucească

bulbuci (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bulbucește, imperf. 3 sg. bulbucea; conj. prez. 3 să bulbucească

bulbuci vb., ind. prez. 3 sg. bulbucește, imperf. 3 sg. bulbucea; conj. prez. 3 sg. și pl. bulbucească