16 definiții pentru bleot (adj.)

Explicative DEX

BLEOT, BLEOATĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd.

BLEOT, BLEOATĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd.

bleot, ~oa smf, a [At: PONTBRIANT, D. / V: bliot, ~oată, blot, ~oa / Pl: ~oți, ~oate / E: ger blöd] (Îvp) 1-2 (Om) tont.

bleot, bleoa adj. (reg.) Prost, nătîng. ◊ (subst.) Mă, bleotule! (POP.). • pl. -ți, – te. /<germ. blöd.

BLEOT, BLIOT adj. Nătîng, nătărău, prost, bleg: n’auzi, mă bleotule, unde vă duceți? (D.-ZAMF.) [germ. blöd].

BLEOT, BLEOATĂ, bleoți, bleoate, adj. (Regional) Prost, prostălău, nătîng, nătărău, tont. V. bleg. (Substantivat) Stăi, bade. Unde-ați pornit-o? Acesta, încăpățînat, trăgea înainte, fără să răspundă.N-auzi, mă, bleotule! Unde vă duceți? D. ZAMFIRESCU, R. 84.

BLEOT, BLEOATĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătîng. – Germ. blöd.

bleot a. prost, tont, stângaciu. [Germ. BLÖD, printr’un intermediar săsesc].

bleot, bleoátă (eo dift.) adj. (germ. sas. blöd). Munt. Foarte prost, tîmpit. Adv. A vorbi bleot. V. plĭurd.

bliot, ~oa smf, a vz bleot

blot, ~oa a, smf vz bleot

Ortografice DOOM

bleot (reg.) adj. m., pl. bleoți; f. bleoa (desp. bleoa-), pl. bleoate

bleot (reg.) adj. m., pl. bleoți; f. bleoată, pl. bleoate

bleot adj. m., pl. bleoți; f. sg. bleoată, pl. bleoate

Etimologice

bleot (bleoată), adj. – Tont, tîmp. Creație expresivă, cf. bleandă, bleau, bleg (Iordan, BF, II, 182). Este puțin probabilă der. din germ. blöd, sugerată de DAR. – Der. bl(e)otocări, vb. (a clefăi, a strivi, a zdrobi; a vorbi fără șir) se folosește în Mold., și corespunde lui a blociori, în Trans. și lui a bloșticăi, în Mold.; blotocăreală, s. f. (vorbire de neînțeles); blotor, s. m. (prost).

Sinonime

BLEOT adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

bleot adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Intrare: bleot (adj.)
bleot1 (adj.) adjectiv admite vocativul
adjectiv (A45)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleot
  • bleotul
  • bleotu‑
  • bleoa
  • bleoata
plural
  • bleoți
  • bleoții
  • bleoate
  • bleoatele
genitiv-dativ singular
  • bleot
  • bleotului
  • bleoate
  • bleoatei
plural
  • bleoți
  • bleoților
  • bleoate
  • bleoatelor
vocativ singular
  • bleotule
  • bleoate
  • bleoa
  • bleoato
plural
  • bleoților
  • bleoatelor
blot1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A45)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blot
  • blotul
  • bloa
  • bloata
plural
  • bloți
  • bloții
  • bloate
  • bloatele
genitiv-dativ singular
  • blot
  • blotului
  • bloate
  • bloatei
plural
  • bloți
  • bloților
  • bloate
  • bloatelor
vocativ singular
plural
bliot1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A45)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bliot
  • bliotul
  • blioa
  • blioata
plural
  • blioți
  • blioții
  • blioate
  • blioatele
genitiv-dativ singular
  • bliot
  • bliotului
  • blioate
  • blioatei
plural
  • blioți
  • blioților
  • blioate
  • blioatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bleot, bleoaadjectiv
bleoa, bleoatesubstantiv feminin
bleot, bleoțisubstantiv masculin

  • 1. regional (Persoană) Nătâng, nătâng, nătărău, prost, prost, prostălău, tont. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Stăi, bade. Unde-ați pornit-o? Acesta, încăpățînat, trăgea înainte, fără să răspundă. – N-auzi, mă, bleotule! Unde vă duceți? D. ZAMFIRESCU, R. 84. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.