bitang, ~ă [At: LB / V: -an, -anc, -gău, -tong / Pl: ~ngi, -nge / E: mg bitang] (Trs; mgm) 1 a Străin. 2 sm Vagabond Cf ștrengar. 3-4 smf, a Bastard.

bitang, -ă s.m., s.f. (reg.) 1 Vagabond, ștrengar. 2 Copil nelegitim; bastard. • pl. -gi, -ge. /<magh. bitang.

❍BITANG, BITONG, BITANC adj. sm. Trans. 1 Bastard, copil din flori ¶ 2 Vită bitangă, vită fără stăpîn, răzleață [ung. bitang].

bitáng, -ă adj. s. (ung. bitang). Trans. Străin (Vechĭ). Vagabond, ștrengar. Bastard (cp. cu picĭ). – și bitong, -oangă, și bitan, -ncă. V. fochĭ.

bitan sm vz bitang

bitangău sm vz bitang

bitóng V. bitang.

bitang (reg.) s. m., pl. bitangi

bitang (reg.) s. m., pl. bitangi

bitang s. m., pl. bitangi

bitang (bitangi), s. m. – 1. Străin, din altă parte. – 2. Vagabond. – 3. Bastard, fiu natural. Mag. bitang (Cihac; Gáldi, Dict., 108). Se folosește în Trans. (cf. ALR 211). Cf. sb. bitanga „leneș”.

BITANG adj., s. v. bastard.

BITANG s. v. copil din flori.

bitang s. v. COPIL DIN FLORI.

bitang adj., s. v. BASTARD.

bitang, bitangi, (bditang, bitan), adj., s.m. (reg.) 1. Străin: „Că o bditangă de om o dinit în sat…” (Papahagi, 1925: 304). 2. Vagabond. 3. Bandit, șmecher, lotru. 4. Copil din flori, bastard: „Să nu-ș deie fetele / După tăți bdităngile” (Țiplea, 1906: 455). 5. Ștrengar. – Din magh. bitang „bastard; vagabond” (Scriban, DER, MDA).

bitang, bitangi, (bditang, bitan), s.m. – (reg.) 1. Străin: „Că o bditangă de om o dinit în sat…” (Papahagi, 1925: 304). 2. Vagabond. 3. Bandit, șmecher, lotru. 4. Copil din flori, bastard; ștrengar: „Să nu-ș deie fetele / După tăți bdităngile” (Țiplea, 1906: 455). – Din magh. bitang „bastard; vagabond” (Scriban, Cihac, DER, MDA).

bitang, -i, (bditang, bitan), s.m. – 1. Străin: „Că o bditangă de om o dinit în sat…” (Papahagi 1925: 304). 2. Vagabond. 3. Bandit, șmecher, lotru. 4. Copil din flori, bastard; ștrengar: „Să nu-ș deie fetele / După tăți bdităngile” (Țiplea 1906: 455). – Din magh. bitang „bastard”.