11 definiții pentru bandraburcă

Explicative DEX

bandraburcă sf [At: BRANDZA, FL. 342 / V: ~bucă, ~buc sm, ~bură, branda~[1], hada~ / Pl: ~rce, ~rci / E: ger Brandenburg] (Reg) Cartof.

  1. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall

BANDRABURCĂ (pl. -ce, -ci) sf. Mold. 🌿 Cartof [BRANDABURCĂ].

bandraburcă f. nume moldovenesc al cartofului (venit, se vede, din Brandeburg).

bandrabúrcă și handr- f., pl. e și ĭ (rut. mandybúrka, bandúra, barabólĭa, cartof, după numele provinciiĭ germane Brandenburg, de unde aŭ venit la noĭ cartofiĭ. V. barabaftă, baraboĭ, barabulă, brandeburg). Buc. Cartof.

bandrabuc sm vz bandraburcă

bandrabucă sf vz bandraburcă

bandrabură sf vz bandraburcă

hadaburcă sf vz bandraburcă

❍BRANDABURCĂ = BANDRABURCĂ.

Sinonime

BANDRABURCĂ s. v. cartof.

bandraburcă s. v. CARTOF.

Intrare: bandraburcă
bandraburcă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandraburcă
  • bandraburca
plural
  • bandraburce
  • bandraburcele
genitiv-dativ singular
  • bandraburce
  • bandraburcei
plural
  • bandraburce
  • bandraburcelor
vocativ singular —
plural —
bandraburcă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandraburcă
  • bandraburca
plural
  • bandraburci
  • bandraburcile
genitiv-dativ singular
  • bandraburci
  • bandraburcii
plural
  • bandraburci
  • bandraburcilor
vocativ singular —
plural —
bandrabură1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandrabură
  • bandrabura
plural
  • bandrabure
  • bandraburele
genitiv-dativ singular
  • bandrabure
  • bandraburei
plural
  • bandrabure
  • bandraburelor
vocativ singular —
plural —
bandrabură2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandrabură
  • bandrabura
plural
  • bandraburi
  • bandraburile
genitiv-dativ singular
  • bandraburi
  • bandraburii
plural
  • bandraburi
  • bandraburilor
vocativ singular —
plural —
bandrabucă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandrabucă
  • bandrabuca
plural
  • bandrabuci
  • bandrabucile
genitiv-dativ singular
  • bandrabuci
  • bandrabucii
plural
  • bandrabuci
  • bandrabucilor
vocativ singular —
plural —
bandrabucă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandrabucă
  • bandrabuca
plural
  • bandrabuce
  • bandrabucele
genitiv-dativ singular
  • bandrabuce
  • bandrabucei
plural
  • bandrabuce
  • bandrabucelor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandrabuc
  • bandrabucul
plural
  • bandrabuci
  • bandrabucii
genitiv-dativ singular
  • bandrabuc
  • bandrabucului
plural
  • bandrabuci
  • bandrabucilor
vocativ singular —
plural —
brandaburcă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brandaburcă
  • brandaburca
plural
  • brandaburce
  • brandaburcele
genitiv-dativ singular
  • brandaburce
  • brandaburcei
plural
  • brandaburce
  • brandaburcelor
vocativ singular —
plural —
brandaburcă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brandaburcă
  • brandaburca
plural
  • brandaburci
  • brandaburcile
genitiv-dativ singular
  • brandaburci
  • brandaburcii
plural
  • brandaburci
  • brandaburcilor
vocativ singular —
plural —
hadaburcă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hadaburcă
  • hadaburca
plural
  • hadaburci
  • hadaburcile
genitiv-dativ singular
  • hadaburci
  • hadaburcii
plural
  • hadaburci
  • hadaburcilor
vocativ singular —
plural —
hadaburcă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hadaburcă
  • hadaburca
plural
  • hadaburce
  • hadaburcele
genitiv-dativ singular
  • hadaburce
  • hadaburcei
plural
  • hadaburce
  • hadaburcelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bandraburcă, bandraburce / bandraburcă, bandraburcisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.